M-am nascut la inceput de toamna, si am o fire destul de nostalgica, ieri am avut harul sa stau pe marginea marii, sa privesc cum valurile se sparg in tarm, dar totusi iubesc primavara. Iubesc copilaria mea in care stateam si priveam pe geam cum apar primele flori de cais, cu primele albine incep strangerea polenului, cum oamenii incep sa aranjeze gradinile si gospodariile.
Ma simt dator tuturor sa va multumesc ca si in lipsa mea ati vizitat acest blog si v-ati lasat si parerile la comentarii! Multumesc!
E primavara! Firele de iarba cresc sub privirea razelor solare. Norii adapostesc oamenii obositi de munca zilnica, iar copiii nu obosesc sa se joace in caldura zilei.
E primavara si totusi si in inima mea a reinviat speranta, privesc cu bucurie spre binecuvantari, cu incredere spre incercari, cu speranta spre florile de cires, si cu entuziasm spre roade!
Cat mai multe primaveri va doresc, pline de speranta, de nadejde, de bucurie, de implinire, de Dumnezeu!
Fiti binecuvantati!
