Bun venit!

Spune-mi pe ce blog esti, ca sa-ti spun cine esti!

vineri, 30 septembrie 2011

Toamna...

Era toamna, frigul ameninta orasul de la poalele Mesesului, iar merele gutui se pregateu de a fi culese.
Era o toamna destul de calda, contrar inimilor cetatenilor.
Se anunta un mare concert in oras, un mare artist de muzica folk, urma sa ajunga peste cateva zile in oras, biletele, erau puse in vanzare, forfota mare la Casa de Cultura din oras.
Eu, ma pregateam de ultimul an de liceu, si asteptam cu nerabdare vara.
Priveam alene de pe o banca din parc, cum frunzele ruginii se desprind din copaci, si purtate de vant, se astern pe pamantul rece.
Cuprins de melancolie am reusit sa ma ridic de pe banca singuratica si sa culeg una din aceste frunze.
Era construita perfect, cu venele pline de seva, cu materialul lucios, de culoare maronie, era perfecta...
Asteptam concertul, deoarece ma consider o fire melancolica, iar muzica folk, cred ca ma caracterizeaza cel mai bine.
Priveam pribeag, cum o bunicuta, de mana cu nepotica ei, trecea prin fata bancii pe care stateam, si ii spunea o poveste, o poveste de demult, cu zane si imparati renumiti, m-am gandit ca, e greu sa iti faci timp pentru ceilalti, e greu sa iti faci timp sa ii asculti, dar asculta pe cei din jur, inainte de a dori sa fi ascultat.
Ma gandesc uneori ca, suntem si noi doar niste frunze, inmugurim, ne dezvoltam, crestem, dar vine ziua cand ruginim, suntem pregatiti?

vineri, 23 septembrie 2011

Vacanta in septembrie...

Oficial, este vacanta, am ajuns in Romania, tara de care ma leaga sentimente de nostalgie, prietenii stranse cu diversi oameni, din diferite"straturi" sociale, o familie frumoasa, si multe vise.
Este inadmisibil sa nu te gandesti la tara ta, oriunde ai ajunge in lumea asta, am lasat la plecare un pat gol, cateva haine in dulap, si prietenii care ma asteptau sa revin intr-o zi in spatiul meu, in linistea mea...
Am ajuns, dar nu pot uita, chipul rece al politaiului de frontiera din Aeroportul International din Cluj-Napoca, privire care reusea sa imi aminteasca ca am uitat geaca in Spania.
Am intalnit oameni civilizati si in Romania, oameni impliniti si aici, ceea ce ma face sa cred ca soarele rasare incet, dar sigur pe cerul Romaniei, desi multi considera ca acum se insereaza.
Am gasit aici, prietenii cu care am copilarit, artisti care m-au modelat prin muzica lor, fosti colegi, care imi amintesc de bancile din lemn tare ale scolii.(Danut, Cosmin, Harry, etc)
Am intalnit si tineri, care nu au uitat sa imi cante un "La multi ani", cu putina intarziere,(mai bine mai tarziu, decat niciodata), dar cu un glas putin ragusit, ferm, care ar creea putina magie prin studiourile Vocea Romaniei, Romanii au talent si X-factor.(tinerii Noua Speranta)
Am intalnit si bunicutele pe care le salutam respectuos in anii copilariei, care nu m-au uitat, si mi-au urat un frumos:"Bine ai venit".
Am intalnit si un om, un artist, un maestru, al chitarilor, al muzicii de lauda si inchinare, un om schiop, dar prin care s-au vindecat mii de oameni, am avut sansa sa schimb cateva impresii, si astept cu nerabdare sa ne intalnim din nou, in perioada care a mai ramas din concediul meu...(Chris, Respect!)
Cat de curand voi pleca din nou, la betoanele mele, la fiarele mele, care au ascultat zeci de predici, si sute de cantari, voi ajunge din nou pe meleagurile Cataluniei, regiunea care imi aduce aminte de Romania, de referinta ar fi, livezile de meri si peri, dealurile impadurite, mirosul de iarba proaspat cosita si frunzele ruginii pline de melancolie, ce se astern tot mai mult pe strazi si in sufletul meu.
Voi pastra amintiri placute din Romania, va voi pastra in sufletul meu, si astept cu nerabdare sa va bat la usa, colindand, si sper sa va vad sanatosi si bine! Dar, inca e Septembrie, si mai am putina vacanta! De ce sa nu ma bucur de ea?

vineri, 9 septembrie 2011

Spania - dincolo de aparente - confesiuni...(1)

Spania este o tara in care se afla peste doua milioane de romani, asta din surse neoficiale.
Spania este tara in care multi straini, au crezut ca vor scapa de saracie, vor avea o viata mai buna, un trai mai bun.
Spania este o tara frumoasa, cu o istorie bogata, cu o geografie interesanta, si o populatie destul de catolica-pagana.
Am ajuns in Spania, undeva la finalul anului trecut, undeva in sudul tarii, aproape de malul Marii Mediterane, la cules masline, iar in prima zi aveam sa constat ca am ramas fara putinele chiftele romanesti, un caine ratacit, m-a lasat fara ele, asa ca la pauza de la amiaza, am ramas cu o sticla de apa si doua mandarine...
Am avut privilegiul sa slujesc in Biserica Elim din Malaga, impreuna cu cel mai bun pianist roman din sudul Spaniei, Teo Silaghi.
Am fost intrebat ce parere am despre fratii romani din diaspora, si am dat un raspuns simplu si clar:"Cine e pocait in Romania, este pocait si in diaspora."
Pe data de 16 ianuarie, aveam sa rabd frigul din Pedro Munoz (localitate aflata aproximativ in centrul Spaniei, mai precis in regiune Castilla La Mancha), pentru ca pe 20 ianuarie sa incep munca in constructii in Madrid.
M-am stabilit in Quintanar de la Orden, unde am slujit in Biserica "Bethel", pastorita de mentorul meu, fratele Ionel Molnar.
Am avut harul sa slujesc intr-un grup de lauda si inchinare, si sa slujesc in mai multe biserici din regiune, cea mai semnificativa fiind Biserica Elim din Arganda del Rey.
Pe data de 8 iunie, am urcat in trenul de Barcelona, lasand in urma un jumatate de an, o biserica care isi facea griji in privinta mea, frati si surori scumpe, si dezamagire pe fata mentorului meu, dar...alesesem cu inima dinainte...
Pe data de 10 iunie, incepeam munca intrun tunel din Sarria de Ter (provincia de Girona, regiunea Catalunya), o munca foarte solicitanta, dar am gasit resurse sa rezist, mai ales ca locuiam cu unul din fratii mei de corp, si aveam sa frecventez una dintre cele mai frumoase biserici romane, din Spania, Biserica Elim din Girona.
Iata-ma aici, trecut prin experiente mai putin placute, colegii de munca , ma puneau mereu "tap ispasitor", in problemele care apareau la locul de munca, vorbit pe la spate, intrebari incuietoare, provocari nedorite, dar am rezistat, si asta rugaciunilor inaltate de familia mea, puterea data de Dumnezeu.

Spania este o tara in care esti provocat in fiecare zi, astazi am primit si eu o provocare - drogurile, aici nu sunt interzise drogurile usoare, porro = o planta a carei seminte macinate se fumeaza amestecate cu tutunul, foarte raspandit in Spania.
Bauturi alcoolice, cerveza = berea, deasemenea foarte utilizata, multi conduc fara nicio problema cu o bere doua, "la bord."

Spania este tara in care prostitutia este legalizata, oamenii il folosesc pe Dumnezeu ca pe toaleta, o tara pagana, o tara fara Dumnezeu...

Inchei cu acuzatiile pastorului Emanuel Moreno, din Villamayor de Santiago (provincia Cuenca), "Am crezut in romani, am crezut ca veti schimba Spania, ca Dumnezeu o sa schimbe Spania prin voi, dar voi, ati muncit, ati cumparat masini si case, aveti locuri de munca, o viata buna, si Dumnezeu nu mai este in prioritatile voastre."(tradus si folosit cu permisiunea autorului).