La multi ani, Romania!

Era o iarna foarte friguroasa, iar eu stateam cu nasul lipit de geamul rece, ascultam la radio, cantecele patriotice, interpretate de anumiti artisti.
Auzisem de cantarea Romaniei, de speranta Romaniei, de viitorul Romaniei, iar mai tarziu una dintre cele mai dragi doamne din viata mea, imi spunea deseori ca eu sunt viitorul Romaniei.
Pe 1 decembrie 2007, la Casa de Cultura a Sindicatelor, castigam primul premiu in cadrul ''Speranta pentru Romania'', interpretand cantecul ''Desteapta-te romane''.
Romania, este mama care ne-a dat viata, iar noi copiii ei, am promis ca nu-i vom murdarii acest nume!
Una dintre fazele care m-a facut rusinos ca sunt roman, s-a intamplat in Romania, undeva cu 2 luni in urma, cand, la un schimb valutar, am primit in plus 30 de lei, m-am intors inapoi, sa ii dau banii, iar doamna de acolo, a pus mana pe telefon, sa sune la televiziune, spunand ca, acest lucru se intampla foarte, foarte rar!
Am refuzat ca comunic cu cei de la televiziune, gandindu-ma ca, daca un caz ca acesta trebuie publicat, am ajuns destul de jos!
Romania este tara in care m-am format ca si slujitor, asadar, voi lupta pentru neamul meu! Oriunde as locui, inima de roman o sa bata in pieptul meu!
Romania este tara, unde locuiesc prietenii mei, unde sunt fratii mei, familia mea. Romania, te iubesc!, desi a trebuit sa imi iau hainele in geanta, si sa muncesc pentru niste oameni reci si ursuzi, departe de familia mea, departe de prieteni, dar aproape de Dumnezeu!
Romania, nu pot uita serile de vara in care jucam rummy, sau fotbal, nu pot uita serile de iarna, in care stateam langa soba, si ascultam povesti si colinzi fumoase!
Romania, multumesc pentru tot!

Vacanta in septembrie...

Oficial, este vacanta, am ajuns in Romania, tara de care ma leaga sentimente de nostalgie, prietenii stranse cu diversi oameni, din diferite"straturi" sociale, o familie frumoasa, si multe vise.
Este inadmisibil sa nu te gandesti la tara ta, oriunde ai ajunge in lumea asta, am lasat la plecare un pat gol, cateva haine in dulap, si prietenii care ma asteptau sa revin intr-o zi in spatiul meu, in linistea mea...
Am ajuns, dar nu pot uita, chipul rece al politaiului de frontiera din Aeroportul International din Cluj-Napoca, privire care reusea sa imi aminteasca ca am uitat geaca in Spania.
Am intalnit oameni civilizati si in Romania, oameni impliniti si aici, ceea ce ma face sa cred ca soarele rasare incet, dar sigur pe cerul Romaniei, desi multi considera ca acum se insereaza.
Am gasit aici, prietenii cu care am copilarit, artisti care m-au modelat prin muzica lor, fosti colegi, care imi amintesc de bancile din lemn tare ale scolii.(Danut, Cosmin, Harry, etc)
Am intalnit si tineri, care nu au uitat sa imi cante un "La multi ani", cu putina intarziere,(mai bine mai tarziu, decat niciodata), dar cu un glas putin ragusit, ferm, care ar creea putina magie prin studiourile Vocea Romaniei, Romanii au talent si X-factor.(tinerii Noua Speranta)
Am intalnit si bunicutele pe care le salutam respectuos in anii copilariei, care nu m-au uitat, si mi-au urat un frumos:"Bine ai venit".
Am intalnit si un om, un artist, un maestru, al chitarilor, al muzicii de lauda si inchinare, un om schiop, dar prin care s-au vindecat mii de oameni, am avut sansa sa schimb cateva impresii, si astept cu nerabdare sa ne intalnim din nou, in perioada care a mai ramas din concediul meu...(Chris, Respect!)
Cat de curand voi pleca din nou, la betoanele mele, la fiarele mele, care au ascultat zeci de predici, si sute de cantari, voi ajunge din nou pe meleagurile Cataluniei, regiunea care imi aduce aminte de Romania, de referinta ar fi, livezile de meri si peri, dealurile impadurite, mirosul de iarba proaspat cosita si frunzele ruginii pline de melancolie, ce se astern tot mai mult pe strazi si in sufletul meu.
Voi pastra amintiri placute din Romania, va voi pastra in sufletul meu, si astept cu nerabdare sa va bat la usa, colindand, si sper sa va vad sanatosi si bine! Dar, inca e Septembrie, si mai am putina vacanta! De ce sa nu ma bucur de ea?

Inca un tren...

De mic copil, imi placeau avioanele, imi amaintesc cum imprumutam carti de la biblioteca scolii unde invatam, carti cu si despre avioane. Visul meu era, ca in momentul in care o sa cresc, o sa fiu pilot.

Timpul a trecut, iar avioanele nu ma multumeau, vroiam altceva, jurnalist (si visul e pe cale sa se implineasca), in fine, vreau sa scriu povestea cu trenul...

Era toamna, Ceausescu a fost anihilat, libertate in Romania, democratie...o mama lasa dulceata in seama copiilor mai mari, si pleca in "gara" numita maternitate, pentru a lansa in viata un calator.

Anii trec, si calatorul urcat din gara numita maternitate, cu bilet pentru o calatorie nelimitata, dar o destinatie sigura: MORMANT!!!

Zi dupa zi, calatorul trece prin diferite gari, multi controlori ii verifica biletul, pe spatele biletului sta scris:"Esti al meu!!!Te astept in gara numita Cer, dar ai grija la "hoti", sa nu iti fure biletul, in gara numita "Aruncare", arunca bagajele tale,arunca rautatea, gandul de razbunare, ingrijorarile si tot ce te poate face sa nu mai ajungi la Mine." Isus!!!

Drag cititor, "cumparati" bilet cu destinatia "cer", indiferent daca exista legatura directa, sau nu, indoaie biletul, introdu-l in buzunar, dar in fiecare zi, citeste instructiunile de pe spatele biletului, si eu vreau sa iti urez:"Calatorie placuta", si sper sa ne vedem in gara numita "cer".

Calatorie placuta!!! Binecuvinatari...Eutih