Farisei! Piedici!

De mic copil, imi placea sa cant, imi aduc aminte si acum, primul cantec rasuna in biserica obosita, care totusi era atenta, mai ales ca, interpreta un copil.
Din frageda copilarie m-am confruntat cu probleme, de la povestea cu ''muzica clasica'', la ''interpretarea melodiilor ale caror compozitor este Chris''.
Era nepotrivit sa cant doar muzica pop, asa ca am introdus si putina ''populara'', apoi nu era bine, daca nu foloseam un instrument, am invatat la chitara, am luat-o de 2 ori cu mine in fata, apoi lipsea cineva, se aude mai bine doua voci, apoi imi sta mai bine intrun grup, dupa aceea, de ce nu conduc un grup de lauda si inchinare, si multe alte neajunsuri, am facut multe compromisuri in ideea de a multumii oamenii care ascultau, am ajuns sa cant in 3 grupuri diferite in acelasi program de inchinare, in plus sa si conduc lauda si inchinarea, pana intro zi, cand am lasat armele jos. Compromisurile de dragul unor oameni, te epuizeaza, te obosesc, te termina!
Am continuat sa slujesc in varianta solo, nefacand compromisuri sau preluand idei nebunesti ale unor oameni care aveau impresia ca sunt jucaria lor.
A venit o zi, cand mi-am rupt degetul inelar de la mana stanga, am renuntat la chitara, deoarece maniera doctorilor de a-mi repune degetul la loc, m-a ingrozit.
Am ramas sa cant, pentru Regele meu, cu degetul rupt, cu inima ranita de frati, cu sufletul rece de gheata din mainile oamenilor care ma salutau...
M-am intrebat des, daca nu sunt pe o cale gresita, daca nu am prieteni gresiti, daca influentele nu sunt cumva gresite, daca anturajul este negativ, si multe alte intrebari privind calea spre cer.
M-am gandit la modul in care poti sa cunosti daca esti pe calea cea buna, daca esti pe drumul bun, am gasit multe caracteristici, am gasit modalitati, iar una dintre ele mi-au confirmat din nou acest lucru, recent! ''Esti pe drumul bun, in momentul in care ai piedici si obstacole! Cand acestea lipsesc, pune-ti semne de intrebare'' (I.Molnar)
Privesc cumva din afara, fariseismul unora, doar ma numesc Eutih, si de la fereastra mea, se observa destul de perfect comportamentul din biserica, cat si cel de afara!

Din nou Craciun!

Mirosul cojilor de portocale ma fac sa tresar, multimea concertelor de colinde, ma fac sa imi dau seama ca se apropie ceva special, amintirile din serile colindelor pe meleagurile salajene, jocurile din serile petrecute in mijlocul tinerilor, mirosul prajiturilor cu nuca de cocos, mireasma carnatilor romanesti ce strabatea toata strada fac si mai melancolica starea mea dinaintea acestor sarbatori.
Imi aduc aminte de cozonacii proaspeti cu nuca sau mac, pregatiti de mama si surorile mele, imi aduc aminte de sentimentul trait in noptile de colindat, energia consumata nu se poate egala cu experientele traite uneori pe strazi pline de zapada, pe muzica melodioasa de acordeon si chitara...
Azi sunt aici, departe de prietenii in jurul carora am crescut, departe de chipul cald al parintilor, departe de clipele frumoase traite in mijlocul familiei de sarbatori.
Suntem amagiti ca vom fi fericiti cu o mie de euro pe luna, asa ca alegem sa muncim, sa muncim fara sa simtim din toata inima ca este Craciun, ca Isus a lasat cerul pentru noi.
Voi fi aici, de data aceasta! Tousi voi fi si acasa!...cu gandul si speranta ca, candva, ne vom intalni, iar dincolo de tot ce inseamna bani si averi, sunt gesturi de omenie, clipe de mici bucurii in familie, implinire sufleteasca si pacea pe care o da doar Isus de sarbatori.
Va doresc tuturor, Sarbatori fericite!, iar ca sa le ai, nu uita ca ai nevoie de Isus, in casa ta, in familia ta, in inima ta! Eutih

Umbrele trecutului se-astern furtunos, peste inima-mi sangerata, iar sufletul se zbate cuprins de incomensurabila povara a unei vieti sumbre. Pieptul strapuns de sageti pline de venin, steagu-i rupt, iar zidurile-s sparte!

M-ai crescut ca o mama, investind timp si sentimente, sa cresc, sa fiu cu o treapta mai domn...

Ai tremurat pentru mine, m-ai ajutat sa scriu, sa invat, sa fiu cineva, ca mai apoi, sa te bucuri slujindu-te o viata intreaga aici, si o vesnicie in cer...

M-ai ajutat la primii pasi, si-ai asteptat sa umblu pe calea trasata de Tine, dar...pasii mi-au alunecat pe cele mai netede locuri.

Ai pus o voce melodioasa in mine, in speranta ca voi canta numai pentru Tine, dar...salile de spectacol au aplaudat vocea-mi suava si blanda, ma rog sa nu mi-o iei, va canta numai pentru Tine!

Urechea mea, ai vrut sa asculte Vocea Ta, si iata, cate glasuri straine au penetrat undele ei...

Acum, sunt aici! Rece, alungat de pe banca pustie din gara, hainele-mi murdare indeparteaza oamenii, iar durerea din suflet nu se poate cantarii in cuvinte...

Am zidit ziduri, am pus capcane, sa ma apar cumva, nestiind ca Tu-mi esti turnul de scapare.

Am desconsiderat Iubirea Ta, cautand iubirea la containerul urii...

Am fugit de pacea ta, cautand pacea lumii, transformata-n razboi

Linistea ta nu mi-a placut, cautand linistea in cele mai zgomotoase locuri, intristandu-te la nesfarsit!

Azi sunt aici, nebagat in seama, murdar si flamand de iubire, lanturi grele imi atarna la maini si la picioare, facand imposibila transcendenta spre cer...

Am nevoie de Tine, vreau sa spargi in farame dorinta-mi de piatra, sa dezlegi mainile-mi obosite, sa dai lumina ochilor mei, sa te pot vedea...

Am nevoie de Tine, sa aduci mangaiere, si pace si liniste, am nevoie de vindecarea Ta...

Nu indraznesc sa ridic ochii spre cer, totusi primeste-ma ca argat, ca sluga, ca rob...lasa-ma sa ma ating de haina Ta...

Si chiar daca nu va mai rasari soarele, stiu ca ma voi incalzi, chiar daca nu va mai ploua, eu voi bea apa, chiar daca nu va creste grau, voi manca paine, pentru ca Tu esti Painea Vietii!!!

La multi ani, Romania!

Era o iarna foarte friguroasa, iar eu stateam cu nasul lipit de geamul rece, ascultam la radio, cantecele patriotice, interpretate de anumiti artisti.
Auzisem de cantarea Romaniei, de speranta Romaniei, de viitorul Romaniei, iar mai tarziu una dintre cele mai dragi doamne din viata mea, imi spunea deseori ca eu sunt viitorul Romaniei.
Pe 1 decembrie 2007, la Casa de Cultura a Sindicatelor, castigam primul premiu in cadrul ''Speranta pentru Romania'', interpretand cantecul ''Desteapta-te romane''.
Romania, este mama care ne-a dat viata, iar noi copiii ei, am promis ca nu-i vom murdarii acest nume!
Una dintre fazele care m-a facut rusinos ca sunt roman, s-a intamplat in Romania, undeva cu 2 luni in urma, cand, la un schimb valutar, am primit in plus 30 de lei, m-am intors inapoi, sa ii dau banii, iar doamna de acolo, a pus mana pe telefon, sa sune la televiziune, spunand ca, acest lucru se intampla foarte, foarte rar!
Am refuzat ca comunic cu cei de la televiziune, gandindu-ma ca, daca un caz ca acesta trebuie publicat, am ajuns destul de jos!
Romania este tara in care m-am format ca si slujitor, asadar, voi lupta pentru neamul meu! Oriunde as locui, inima de roman o sa bata in pieptul meu!
Romania este tara, unde locuiesc prietenii mei, unde sunt fratii mei, familia mea. Romania, te iubesc!, desi a trebuit sa imi iau hainele in geanta, si sa muncesc pentru niste oameni reci si ursuzi, departe de familia mea, departe de prieteni, dar aproape de Dumnezeu!
Romania, nu pot uita serile de vara in care jucam rummy, sau fotbal, nu pot uita serile de iarna, in care stateam langa soba, si ascultam povesti si colinzi fumoase!
Romania, multumesc pentru tot!