Bun venit!

Spune-mi pe ce blog esti, ca sa-ti spun cine esti!

miercuri, 28 decembrie 2011

Farisei! Piedici!

De mic copil, imi placea sa cant, imi aduc aminte si acum, primul cantec rasuna in biserica obosita, care totusi era atenta, mai ales ca, interpreta un copil.
Din frageda copilarie m-am confruntat cu probleme, de la povestea cu ''muzica clasica'', la ''interpretarea melodiilor ale caror compozitor este Chris''.
Era nepotrivit sa cant doar muzica pop, asa ca am introdus si putina ''populara'', apoi nu era bine, daca nu foloseam un instrument, am invatat la chitara, am luat-o de 2 ori cu mine in fata, apoi lipsea cineva, se aude mai bine doua voci, apoi imi sta mai bine intrun grup, dupa aceea, de ce nu conduc un grup de lauda si inchinare, si multe alte neajunsuri, am facut multe compromisuri in ideea de a multumii oamenii care ascultau, am ajuns sa cant in 3 grupuri diferite in acelasi program de inchinare, in plus sa si conduc lauda si inchinarea, pana intro zi, cand am lasat armele jos. Compromisurile de dragul unor oameni, te epuizeaza, te obosesc, te termina!
Am continuat sa slujesc in varianta solo, nefacand compromisuri sau preluand idei nebunesti ale unor oameni care aveau impresia ca sunt jucaria lor.
A venit o zi, cand mi-am rupt degetul inelar de la mana stanga, am renuntat la chitara, deoarece maniera doctorilor de a-mi repune degetul la loc, m-a ingrozit.
Am ramas sa cant, pentru Regele meu, cu degetul rupt, cu inima ranita de frati, cu sufletul rece de gheata din mainile oamenilor care ma salutau...
M-am intrebat des, daca nu sunt pe o cale gresita, daca nu am prieteni gresiti, daca influentele nu sunt cumva gresite, daca anturajul este negativ, si multe alte intrebari privind calea spre cer.
M-am gandit la modul in care poti sa cunosti daca esti pe calea cea buna, daca esti pe drumul bun, am gasit multe caracteristici, am gasit modalitati, iar una dintre ele mi-au confirmat din nou acest lucru, recent! ''Esti pe drumul bun, in momentul in care ai piedici si obstacole! Cand acestea lipsesc, pune-ti semne de intrebare'' (I.Molnar)
Privesc cumva din afara, fariseismul unora, doar ma numesc Eutih, si de la fereastra mea, se observa destul de perfect comportamentul din biserica, cat si cel de afara!

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Din nou Craciun!

Mirosul cojilor de portocale ma fac sa tresar, multimea concertelor de colinde, ma fac sa imi dau seama ca se apropie ceva special, amintirile din serile colindelor pe meleagurile salajene, jocurile din serile petrecute in mijlocul tinerilor, mirosul prajiturilor cu nuca de cocos, mireasma carnatilor romanesti ce strabatea toata strada fac si mai melancolica starea mea dinaintea acestor sarbatori.
Imi aduc aminte de cozonacii proaspeti cu nuca sau mac, pregatiti de mama si surorile mele, imi aduc aminte de sentimentul trait in noptile de colindat, energia consumata nu se poate egala cu experientele traite uneori pe strazi pline de zapada, pe muzica melodioasa de acordeon si chitara...
Azi sunt aici, departe de prietenii in jurul carora am crescut, departe de chipul cald al parintilor, departe de clipele frumoase traite in mijlocul familiei de sarbatori.
Suntem amagiti ca vom fi fericiti cu o mie de euro pe luna, asa ca alegem sa muncim, sa muncim fara sa simtim din toata inima ca este Craciun, ca Isus a lasat cerul pentru noi.
Voi fi aici, de data aceasta! Tousi voi fi si acasa!...cu gandul si speranta ca, candva, ne vom intalni, iar dincolo de tot ce inseamna bani si averi, sunt gesturi de omenie, clipe de mici bucurii in familie, implinire sufleteasca si pacea pe care o da doar Isus de sarbatori.
Va doresc tuturor, Sarbatori fericite!, iar ca sa le ai, nu uita ca ai nevoie de Isus, in casa ta, in familia ta, in inima ta! Eutih

luni, 5 decembrie 2011

Umbrele trecutului se-astern furtunos, peste inima-mi sangerata, iar sufletul se zbate cuprins de incomensurabila povara a unei vieti sumbre. Pieptul strapuns de sageti pline de venin, steagu-i rupt, iar zidurile-s sparte!
M-ai crescut ca o mama, investind timp si sentimente, sa cresc, sa fiu cu o treapta mai domn...
Ai tremurat pentru mine, m-ai ajutat sa scriu, sa invat, sa fiu cineva, ca mai apoi, sa te bucuri slujindu-te o viata intreaga aici, si o vesnicie in cer...
M-ai ajutat la primii pasi, si-ai asteptat sa umblu pe calea trasata de Tine, dar...pasii mi-au alunecat pe cele mai netede locuri.
Ai pus o voce melodioasa in mine, in speranta ca voi canta numai pentru Tine, dar...salile de spectacol au aplaudat vocea-mi suava si blanda, ma rog sa nu mi-o iei, va canta numai pentru Tine!
Urechea mea, ai vrut sa asculte Vocea Ta, si iata, cate glasuri straine au penetrat undele ei...
Acum, sunt aici! Rece, alungat de pe banca pustie din gara, hainele-mi murdare indeparteaza oamenii, iar durerea din suflet nu se poate cantarii in cuvinte...
Am zidit ziduri, am pus capcane, sa ma apar cumva, nestiind ca Tu-mi esti turnul de scapare.
Am desconsiderat Iubirea Ta, cautand iubirea la containerul urii...
Am fugit de pacea ta, cautand pacea lumii, transformata-n razboi
Linistea ta nu mi-a placut, cautand linistea in cele mai zgomotoase locuri, intristandu-te la nesfarsit!
Azi sunt aici, nebagat in seama, murdar si flamand de iubire, lanturi grele imi atarna la maini si la picioare, facand imposibila transcendenta spre cer...
Am nevoie de Tine, vreau sa spargi in farame dorinta-mi de piatra, sa dezlegi mainile-mi obosite, sa dai lumina ochilor mei, sa te pot vedea...
Am nevoie de Tine, sa aduci mangaiere, si pace si liniste, am nevoie de vindecarea Ta...
Nu indraznesc sa ridic ochii spre cer, totusi primeste-ma ca argat, ca sluga, ca rob...lasa-ma sa ma ating de haina Ta...
Si chiar daca nu va mai rasari soarele, stiu ca ma voi incalzi, chiar daca nu va mai ploua, eu voi bea apa, chiar daca nu va creste grau, voi manca paine, pentru ca Tu esti Painea Vietii!!!

joi, 1 decembrie 2011

La multi ani, Romania!

Era o iarna foarte friguroasa, iar eu stateam cu nasul lipit de geamul rece, ascultam la radio, cantecele patriotice, interpretate de anumiti artisti.
Auzisem de cantarea Romaniei, de speranta Romaniei, de viitorul Romaniei, iar mai tarziu una dintre cele mai dragi doamne din viata mea, imi spunea deseori ca eu sunt viitorul Romaniei.
Pe 1 decembrie 2007, la Casa de Cultura a Sindicatelor, castigam primul premiu in cadrul ''Speranta pentru Romania'', interpretand cantecul ''Desteapta-te romane''.
Romania, este mama care ne-a dat viata, iar noi copiii ei, am promis ca nu-i vom murdarii acest nume!
Una dintre fazele care m-a facut rusinos ca sunt roman, s-a intamplat in Romania, undeva cu 2 luni in urma, cand, la un schimb valutar, am primit in plus 30 de lei, m-am intors inapoi, sa ii dau banii, iar doamna de acolo, a pus mana pe telefon, sa sune la televiziune, spunand ca, acest lucru se intampla foarte, foarte rar!
Am refuzat ca comunic cu cei de la televiziune, gandindu-ma ca, daca un caz ca acesta trebuie publicat, am ajuns destul de jos!
Romania este tara in care m-am format ca si slujitor, asadar, voi lupta pentru neamul meu! Oriunde as locui, inima de roman o sa bata in pieptul meu!
Romania este tara, unde locuiesc prietenii mei, unde sunt fratii mei, familia mea. Romania, te iubesc!, desi a trebuit sa imi iau hainele in geanta, si sa muncesc pentru niste oameni reci si ursuzi, departe de familia mea, departe de prieteni, dar aproape de Dumnezeu!
Romania, nu pot uita serile de vara in care jucam rummy, sau fotbal, nu pot uita serile de iarna, in care stateam langa soba, si ascultam povesti si colinzi fumoase!
Romania, multumesc pentru tot!

vineri, 25 noiembrie 2011

Modificare adresa de yahoo!!!

Cineva, foarte harnic, a reusit sa modifice parola mea, cunostintele mele in materie de informatica, nu m-au ajutat sa o recuperez! Cei care doriti sa tinem legatura, introduceti in lista de yahoo id-ul urmator: eutih

joi, 17 noiembrie 2011

Cine a zis ca nu se poate?

''In clasa I, nu stiam face bastonase, nici nu se putea vorbi de litere sau cifre, dupa doua saptamani, invatatoarea mea, a renuntat la mine, a chemat-o pe mama mea la scoala, spunandu-i ca nu poate sa se ocupe de mine, sunt inapoiat mintal, si ca nu voi putea face vreodata scoala.
Era o zi de toamna, era rece afara, si mama ma tinea de mana spre drumul spre casa, nu a scos niciun cuvant, iar eu stiam ca trebuie sa primesc pedeapsa.
Am ajus acasa, unde masa era pusa, ciorba mea preferata de cartofi zacea aburinda pe masa, numai buna de mancat.
Mama mi-a spus o poveste din copilaria ei, cum bunicul a reusit sa treaca peste o problema financiara, mai apoi ajungand cel mai instarit om din regiune.
Terminasem de mancat, mama a luat tablita mea si mi-a aratat cum se fac liniutele, apoi nenumarate carlige, am invatat in acea zi ca pot, chiar daca primele liniute semanau a spirala, am invatat sa incerc, am invatat sa lupt, doar asa voi putea sa ma impun intro lume arida, neprimitoare.
Tata era foarte bucuros vazand tablita, recastigase speranta ca intro zi voi fi un copil normal.
La varta de 17 ani, munceam in ferma tatalui meu, nesperand sa mai merg la scoala dupa colegiu, dar a intervenit mama: - Nu mai poti merge mai departe? reorganizeaza-ti prioritatie! totul este posibil, doar vointa iti trebuie! Incearca, nu ai nimic de pierdut!
Am continuat scoala militara, invatand de la mama sa nu ma las, am ajuns general in armata SUA, mai apoi comandant suprem al trupelor aliate din Europa  in cel de al doilea razboi mondial, mai apoi chiar comandant suprem NATO in 1951.
Mi-am incercat sansa in politica, iar in 1953, la 63 de ani, am fost ales presedinte SUA.
Cand am intrat in functie, am spus americanilor ca, am fost investit in functie datorita mamei mele, datorita incurajarilor ei, apoi datorita votului lor de incredere.
Chiar in momentul in care esti descurajat, dezamagit, alungat sau parasit, nu uita: Ia-o de la capat! Este ceva mai bun pentru tine! chiar daca ai ales gresit, reorganizeaza-ti prioritatile, si mergi inainte! Se poate! Succes!''
                                                                                                                        Dwight D. Eisenhower

marți, 15 noiembrie 2011

Eclesiastul 3

Toate isi au vremea lor(in timp), spunea autorul cartii Eclesiastul, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui(ca durata).
Faptul ca Solomon a folosit pozitii total opuse in numar de 14, iar ca a inceput cu nasterea si cu viata este foarte semnificativ.
Dupa ce a discutat despre ideea ca fiecare lucru isi are vremea ei, Solomon ridica problema valorii muncii omului, intrebarea presupunand acelasi raspuns trist, ca nu exista niciun folos in truda omului( 1:3, 2:11).
Planul lui Dumnezeu, este de nepatruns, orice lucru Dumnezeu il face frumos la vremea lui.
Solomon face observatia ca Dumnezeu a pus si gandul vesniciei in inima oamenilor, desi omul nu poate cunoaste lucrarile lui Dumnezeu...de la inceput pana la sfarsit.
Faptul ca ne putem bucura de viata, este un dar de la Dumnezeu.
Anticipand ca oamenii care nu pot intelege planul lui Dumnezeu, l-ar putea acuza pe El ca se poarta arbitrar, Solomon a prezentat caracterul planului lui Dumnezeu, Solomon a spus ca lucrarea lui Dumnezeu este eterna(tot ce face Dumnezeu, dainuieste in veci), perfecta(nu mai este nimic de adaugat sau de scazut 7:13). In spiritul acestui ultim aspect, Solomon s-a referit, asa cum a facut in 1:9( Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost).
Reactia pe care o asteapta Dumnezeu de la oameni este teama, reverenta si supunerea smerita( pentru ca lumea sa se teama de El).

vineri, 11 noiembrie 2011

Indicatoare

''Goneam spre Brasov, se inserase si ma grabeam sa ajung la prietenii mei, deoadata m-am trezit pe un drum ce se bifurca, am oprit masina, nestiind in ce parte sa iau, m-am uitat in dreapta, in stanga, drumurile pareau principale, lipsa unui indicator mi-a ingreunat mersul si mai mult. Am asteptat sa vina cineva sa intreb in ce parte s-o iau, m-am gandit apoi, ca noua barbatilor, nu ne sta in fire sa intrebam, alegem sa mergem inainte, desi uneori mai dam cu capul de cate un stalp. M-am gandit ce bine ar fi fost un indicator in aceasta bifurcatie, nu e exclus sa fi fost candva, dar cei cu clop mare si musteata, l-or fi dus la fier vechi. Trebuia sa predic la Codlea, nu primisem mesajul din partea Domnului, eram putin disperat, dar totusi nu ma dadeam batut.
Am ales sa ma rog putin, sa trimita Dumnezeu pe cineva sa ma scoata din incurcatura, sa imi trimita un mesaj pentru duminica, iar apoi gandul mi-a zburat la cartea Evrei, la capitolul 12, la versetul 13, care spune:''croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schioaptasa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat''.
Am primit mesaj pentru biserica din Codlea, am vorbit despre indicatoare, despre faptul ca suntem indicatoare, am provocat biserica sa se gandeasca la ce scrie pe indicatorul lor, spre ce indica, iar esenta mesajului meu, a fost ca sa-L lasam pe Dumnezeu sa scrie ''Cer'' pe indicatorul inimii noastre, a faptelor noastre, a inimilor noastre.
Am gasit drumul spre Brasov, dar mai intai a trebuit sa dau la o parte crengile unui copac, ca sa vad bucata de tabla pe care scrie Brasov, am ajuns cu o intarziere de 3 ore, desi din Sighisoara pana la Brasov sunt doar 118 km'' N.P.

joi, 27 octombrie 2011

Bogăție sau principii 2

Începu să citească, iar curiozitatea se așternu peste sufletul Nuriei, dorind să afle conținutul cărții despre care citise în scrisoare.
Rafael se trezește și pleacă la muncă, dar nu se poate concentra deloc, mintea este la carte, la bani.
Termină lucrul la ora șase, și trece pe la Maria Rodriguez, pentru a ridica cartea, hainele și banii.
Oprește mașina la intrarea in sat, și incepe sa citească:''...ferice de cel care tace in ceasul greu, ferice de cel care vorbește puțin și bine...nu batjocori pe nimeni, mai bine lasă-te batjocorit, pentru că Solomon scrie că batjocoritorul va suferi...'', închide cartea și începu să se roage.
In timp ce conducea pe strada principală, își aduse aminte de problemele pe care le are la locul de muncă, la faptul că se ințelege tot mai rău cu socra sa, și își planificase să se adîncească în conținutul cărții, să afle modul de trăire care place lui Dumnezeu și oamenilor.

                                                                           ...

Nuria își sărbătorise ziua de naștere, și se considera o femeie bătrană, mai ales că îmbrățișa un nepoțel voinic.
Rafael insă, își petrece zilele în garajul său, ba vopsind mașina, ba reparand biciclete sau televizoare.
(mai mult in cartea:''Binecuvantarea de a iubi'', disponibila curand...

duminică, 16 octombrie 2011

Bogatie sau principii 1

Trecuseră trei zile de la înmormantarea amicului său cel mai bun, iar poștașul îi înmânase un plic mic si gros, a cărui destinatar nu era dezvăluit.
Rafael desfăcu scrisoarea, si incepu să citească:
"Dragul meu prieten, dețin cinci milioane de pesetas(1 euro=166 de pesetas), dețin o carte groasă cu rețete pentru viață, și un cufăr cu haine, e tot ce am, le găsești la sora mea, Maria Rodriguez. Folosește liniștit totul."
Rafael, puse scrisoarea in buzunar, și plecase la muncă, toată ziua se gândise la scrisoarea primită, și la moștenirea primită de la fostul său amic.
Ziua se terminase, iar Rafael, ajunse acasă, unde Nuria, îl aștepta cu masa pusă, și cu facturile neplatite de două luni.
După salata de atun, citise psalmul 23, zise rugaciunea si adormii dus.
Nuria spălă vasele, si intrase in pat lângă el, stinse becul si adormii dusă, Visa că era însărcinată, și cânta împreuna cu soțul ei, în corul bisericii.
Nuria se trezii de dimineață și află scrisoarea primită de soțul ei....(continuare la postarea următoare, fragment din cartea "Binecuvantarea de a iubi"- Eutih Hurezan (in curs de publicare)

miercuri, 12 octombrie 2011

Felul de inchinare placut lui Dumnezeu

Jesus Adrian Romero, ridicase tot stadionul in picioare, iar multi oameni mergeau in fata, pentru a se preda Domnului,  revista crestina "La luz", descrise astfel toata aceasta intamplare:"Artistul crestin, Jesus Adrian, Romero, a reusit prin cantecele sale, sa ridice stadionul de fotbal, ce apartine clubului Real Santander, peste 28.000 de oameni, au ascultat cantece crestine, si s-au inchinat frumos lui Dumnezeu."
Desigur, dupa ce am citit acest articol, dupa ce am vazut cateva inregistrari video, si cateva fotografii, mi-as fi dorit ca mai multi oameni sa fi fost la un asemenea eveniment, mai ales ca, la ora actuala, in Spania, sunt foarte putine evenimente, de acest fel.
"...s-au inchinat frumos...", insa mi-a atras atentia, in mod special, batai din palme, cateva fete, la tribuna a-II-a, parca dansau, si ma gandesc, daca, aceasta inchinare, se poate numi frumoasa, si daca ii place neparat lui Dumnezeu.
Despre inchinare, Biblia, ofera cateva ilustratii, cele mai multe referindu-se la inchinarea la idoli (1 Cor. 10:7, 6:9, Apoc 21:8, 22:5), si ma gandesc la cati idoli ne inchinam noi, fara sa ne dam seama???
Un mod de inchinare in vechime, era, sa te arunci cu fata la picioarele celui caruia te inchinai (2 Imp. 4:37, 1 Sam. 15:25, etc.)
Dumnezeu vrea sa ne inchinam Lui, si vrea intr-un mod corect: Ioan 4:23, relateaza faptul ca Dumnezeu doreste inchinatori adevarati, care, sa se inchine in duh si in adevar.
Dumnezeu vrea sa ne inchinam: - cu frica (Psalmii 5:7)
                                                  cu evlavie (Evrei 12:8)
Cat despre bataile din palme, se poate observa ca, aceasta problema este cu doua taisuri: un singur verset in toata Biblia, indeamna sa ne veselim, si sa batem din palme (Ps .47:1), iar un alt verset inclina bataile din plame, spre batjocura (Naum 3:19), bineinteles, nu cred ca bataile din palme, se pot face dupa anumite ritmuri muzicale.
Personal, nu am aplaudat pe nimeni, si nu astept sa fiu aplaudat niciodata, desi probabil dezvolt un anumit talent, e doar Harul lui Dumnezeu, asa ca nu am niciun merit.

vineri, 30 septembrie 2011

Toamna...

Era toamna, frigul ameninta orasul de la poalele Mesesului, iar merele gutui se pregateu de a fi culese.
Era o toamna destul de calda, contrar inimilor cetatenilor.
Se anunta un mare concert in oras, un mare artist de muzica folk, urma sa ajunga peste cateva zile in oras, biletele, erau puse in vanzare, forfota mare la Casa de Cultura din oras.
Eu, ma pregateam de ultimul an de liceu, si asteptam cu nerabdare vara.
Priveam alene de pe o banca din parc, cum frunzele ruginii se desprind din copaci, si purtate de vant, se astern pe pamantul rece.
Cuprins de melancolie am reusit sa ma ridic de pe banca singuratica si sa culeg una din aceste frunze.
Era construita perfect, cu venele pline de seva, cu materialul lucios, de culoare maronie, era perfecta...
Asteptam concertul, deoarece ma consider o fire melancolica, iar muzica folk, cred ca ma caracterizeaza cel mai bine.
Priveam pribeag, cum o bunicuta, de mana cu nepotica ei, trecea prin fata bancii pe care stateam, si ii spunea o poveste, o poveste de demult, cu zane si imparati renumiti, m-am gandit ca, e greu sa iti faci timp pentru ceilalti, e greu sa iti faci timp sa ii asculti, dar asculta pe cei din jur, inainte de a dori sa fi ascultat.
Ma gandesc uneori ca, suntem si noi doar niste frunze, inmugurim, ne dezvoltam, crestem, dar vine ziua cand ruginim, suntem pregatiti?

vineri, 23 septembrie 2011

Vacanta in septembrie...

Oficial, este vacanta, am ajuns in Romania, tara de care ma leaga sentimente de nostalgie, prietenii stranse cu diversi oameni, din diferite"straturi" sociale, o familie frumoasa, si multe vise.
Este inadmisibil sa nu te gandesti la tara ta, oriunde ai ajunge in lumea asta, am lasat la plecare un pat gol, cateva haine in dulap, si prietenii care ma asteptau sa revin intr-o zi in spatiul meu, in linistea mea...
Am ajuns, dar nu pot uita, chipul rece al politaiului de frontiera din Aeroportul International din Cluj-Napoca, privire care reusea sa imi aminteasca ca am uitat geaca in Spania.
Am intalnit oameni civilizati si in Romania, oameni impliniti si aici, ceea ce ma face sa cred ca soarele rasare incet, dar sigur pe cerul Romaniei, desi multi considera ca acum se insereaza.
Am gasit aici, prietenii cu care am copilarit, artisti care m-au modelat prin muzica lor, fosti colegi, care imi amintesc de bancile din lemn tare ale scolii.(Danut, Cosmin, Harry, etc)
Am intalnit si tineri, care nu au uitat sa imi cante un "La multi ani", cu putina intarziere,(mai bine mai tarziu, decat niciodata), dar cu un glas putin ragusit, ferm, care ar creea putina magie prin studiourile Vocea Romaniei, Romanii au talent si X-factor.(tinerii Noua Speranta)
Am intalnit si bunicutele pe care le salutam respectuos in anii copilariei, care nu m-au uitat, si mi-au urat un frumos:"Bine ai venit".
Am intalnit si un om, un artist, un maestru, al chitarilor, al muzicii de lauda si inchinare, un om schiop, dar prin care s-au vindecat mii de oameni, am avut sansa sa schimb cateva impresii, si astept cu nerabdare sa ne intalnim din nou, in perioada care a mai ramas din concediul meu...(Chris, Respect!)
Cat de curand voi pleca din nou, la betoanele mele, la fiarele mele, care au ascultat zeci de predici, si sute de cantari, voi ajunge din nou pe meleagurile Cataluniei, regiunea care imi aduce aminte de Romania, de referinta ar fi, livezile de meri si peri, dealurile impadurite, mirosul de iarba proaspat cosita si frunzele ruginii pline de melancolie, ce se astern tot mai mult pe strazi si in sufletul meu.
Voi pastra amintiri placute din Romania, va voi pastra in sufletul meu, si astept cu nerabdare sa va bat la usa, colindand, si sper sa va vad sanatosi si bine! Dar, inca e Septembrie, si mai am putina vacanta! De ce sa nu ma bucur de ea?

vineri, 9 septembrie 2011

Spania - dincolo de aparente - confesiuni...(1)

Spania este o tara in care se afla peste doua milioane de romani, asta din surse neoficiale.
Spania este tara in care multi straini, au crezut ca vor scapa de saracie, vor avea o viata mai buna, un trai mai bun.
Spania este o tara frumoasa, cu o istorie bogata, cu o geografie interesanta, si o populatie destul de catolica-pagana.
Am ajuns in Spania, undeva la finalul anului trecut, undeva in sudul tarii, aproape de malul Marii Mediterane, la cules masline, iar in prima zi aveam sa constat ca am ramas fara putinele chiftele romanesti, un caine ratacit, m-a lasat fara ele, asa ca la pauza de la amiaza, am ramas cu o sticla de apa si doua mandarine...
Am avut privilegiul sa slujesc in Biserica Elim din Malaga, impreuna cu cel mai bun pianist roman din sudul Spaniei, Teo Silaghi.
Am fost intrebat ce parere am despre fratii romani din diaspora, si am dat un raspuns simplu si clar:"Cine e pocait in Romania, este pocait si in diaspora."
Pe data de 16 ianuarie, aveam sa rabd frigul din Pedro Munoz (localitate aflata aproximativ in centrul Spaniei, mai precis in regiune Castilla La Mancha), pentru ca pe 20 ianuarie sa incep munca in constructii in Madrid.
M-am stabilit in Quintanar de la Orden, unde am slujit in Biserica "Bethel", pastorita de mentorul meu, fratele Ionel Molnar.
Am avut harul sa slujesc intr-un grup de lauda si inchinare, si sa slujesc in mai multe biserici din regiune, cea mai semnificativa fiind Biserica Elim din Arganda del Rey.
Pe data de 8 iunie, am urcat in trenul de Barcelona, lasand in urma un jumatate de an, o biserica care isi facea griji in privinta mea, frati si surori scumpe, si dezamagire pe fata mentorului meu, dar...alesesem cu inima dinainte...
Pe data de 10 iunie, incepeam munca intrun tunel din Sarria de Ter (provincia de Girona, regiunea Catalunya), o munca foarte solicitanta, dar am gasit resurse sa rezist, mai ales ca locuiam cu unul din fratii mei de corp, si aveam sa frecventez una dintre cele mai frumoase biserici romane, din Spania, Biserica Elim din Girona.
Iata-ma aici, trecut prin experiente mai putin placute, colegii de munca , ma puneau mereu "tap ispasitor", in problemele care apareau la locul de munca, vorbit pe la spate, intrebari incuietoare, provocari nedorite, dar am rezistat, si asta rugaciunilor inaltate de familia mea, puterea data de Dumnezeu.

Spania este o tara in care esti provocat in fiecare zi, astazi am primit si eu o provocare - drogurile, aici nu sunt interzise drogurile usoare, porro = o planta a carei seminte macinate se fumeaza amestecate cu tutunul, foarte raspandit in Spania.
Bauturi alcoolice, cerveza = berea, deasemenea foarte utilizata, multi conduc fara nicio problema cu o bere doua, "la bord."

Spania este tara in care prostitutia este legalizata, oamenii il folosesc pe Dumnezeu ca pe toaleta, o tara pagana, o tara fara Dumnezeu...

Inchei cu acuzatiile pastorului Emanuel Moreno, din Villamayor de Santiago (provincia Cuenca), "Am crezut in romani, am crezut ca veti schimba Spania, ca Dumnezeu o sa schimbe Spania prin voi, dar voi, ati muncit, ati cumparat masini si case, aveti locuri de munca, o viata buna, si Dumnezeu nu mai este in prioritatile voastre."(tradus si folosit cu permisiunea autorului).

duminică, 28 august 2011

Facebook, retele de socializare...

E greu sa predici, predici actuale, dar este cel mai indicat...Nu pot sa predic bunicilor mei, care, se odihnesc, azi, dupa multi ani de munca pe campurile agricole, a unei Romanii insorite si binecuvantate de Dumnezeu.
Asa ca predic unei generatii actuale, care detine laptop-uri, telefoane mobile, masini, iPone-uri de zeci de euro, unei generatii, care, in momentul in care tu predici de la amvon, ei urmaresc ce mai face Dinamo si Steaua, direct din biserica, live, pe telefoane mobile, placi si chiar iPone-uri.
Am predicat aici, in Spania, iar la final, am primit un mesaj multimedia, Surpriza: Schita predicii, in format word!
Lumea a inaintat in descoperiri, de la calculatorul Macintosh (1984) la iPhone 5 (2011), toate creeate de compania Apple, fondata de Steve Jobs in 1976.
Exista enorme modalitati in care sa iti exprimi opiniile, daca nu ai curajul sa le spui fata in fata, o poti face pe un site, o retea de socializare (hi5, facebook, piczo, blogger, etc)
Lumea a evoluat destul de mult, s-au investit in descoperiri miliarde de dolari, iar azi, totul e doar "o simpla formalitate".
E trist sa ajungi acasa de la biserica, sa deschizi facebook-ul, si sa descoperi ca in momentul in care, interpretai o cantare, sau predicai, un anume tanar, posta mesaje pe Facebook, asa ca, stai sa te gandesti, oare a fost la biserica sau nu, acuma e posibil, cu un telefon mobil, esti conectat non-stop la internet, si poti face aproape orice...
E si mai trist ca, sunt multi tineri care intra in discutii pe Facebook, dar cand ajung fata in fata, nu pot intra in discutii, le lipseste curajul.
S-a ajuns sa depindem de internet, suntem grozavi la butoane, dar cand e vorba de luat o decizie importanta, de a intretine o conferinta, de a purta o discutie...Pauza! Pauza...!

Fereste-te de relatiile virtuale...

E greu, desi internetul ne usureaza viata, putem comunica cu prietenii aflati la distanta, unii aleg, sa intemeieze relatii cu ajutorul internetului, isi trimit poze, cu ajutorul unei camere web si a unur casti cu microfon,  se pot auzi si vedea, precum conferintele marilor corporatii din lumea asta...
Fugi de aceste relatii, este posibil sa primesti poze cu verisorul, cu verisoara persoanei cu care vorbesti, cunosc cazuri cand, baietii au ramas fara sume importante de pe cartile de credit, pentru ca au acordat incredere unor persoane gasite cu ajutorul facebook-ului, sau a site-urilor de matrimoniale...
Nu uita: "Avand doar relatii virtuale, ajungi sa ai o viata virtuala" (James Dobson).
Sunt insa de acord cu, comunicarea cu prietenii lasati in tara, sau sunt la distanta. Iar daca totusi vrei sa cuosti o persoana pe care ai gasit-o pe internet, este benefica o cunoastere "face to face", inainte de a-i acorda increderea ta...
                                                                                                                      Eutih

joi, 18 august 2011

1 an...

Nesiguranta din mine, evident, a facut ca durerea sa fie mai mare, parca vad si acum "Bloc operator", scris cu litere rosii pe o usa, la Spitalul Judetean din Zalau, lasasem in salon, un telefon cu multe mesaje de incurajare, dar...o substanta injectabila in coloana, si furnici, multe furnici, in tot corpul...
Pe masa de operatie, sub 3 becuri, asezate intr-un triunghi, ma aflam pentru o operatie la glezna piciorului drept...
1 an s-a dus...
Am lasat in urma durerea, pesimismul, iar peste o luna, incepeam in Apahida (jud Cluj), o noua meserie, meseria de CFR-ist.
Azi, ma aflu in Spania, tara unde "pica lapte si miere", asa imi sunea zilele trecute, un coleg din Peru, aici unde e marea aproape, si muntele, iar azi-dimineata am mirosit indelung iarba proaspat cosita, din preajma locuintei noastre...
Multumesc tuturor pentru incurajarile voastre, am avut nevoie de ele, iar daca am ajuns aici, e datorita voua...Multumesc!

duminică, 12 iunie 2011

O noua provocare

Malaga, Murcia, Madrid si acum Girona...

Anul trecut, platisem jumatate tabara si asteptam cu sufletul la gura sa petrec o saptamana in Muntii Apuseni cu prietenii, dar... am avut un accident si am ratat.
Anul acesta, am sunat de aici din Spania, tot pentru tabara, mi-am rezervat loc, dar... a trebuit sa ma mut cu locul de munca si a trebuit sa ratez din cauza ca nu mai pot pleca in tara cum mi-am propus. Din nou!
Pentru cei care stiti, am venit in Spania pentru o luna, dar am petrecut sarbatorile de iarna aici.
In ianuarie ma pregateam sa plec in tara, in ultimul moment am fost provocat sa merg sa lucrez in camp, in regiunea Castilla la Mancha, lucrurile s-au schimbat, si am ajuns sa ma stabilesc in Quintanar de la Orden, si sa lucrez in constructii.
Dupa trei zile petrecute pe malul Marii Mediterane (Murcia), a venit o provocare pentru Madrid.
Am acceptat, lucrand acolo mai bine de 3 luni, slujind in Biserica "Bethel" din Quintanar de la Orden.
Saptamana trecuta, mai precis marti, am acceptat o noua provocare, de data asta, in afara oraselor cu initiale M, si am ales sa plec tocmai la granita cu Franta, mai precis spre Sarria de Ter, Girona.
Am gasit aici pe fratele meu de corp, pe Iosif, prieteni cunoscuti in Andalucia, in Malaga, cat si prieteni cunoscuti in tara, totodata am gasit Biserica "Elim" din Girona, plina!
Imi plac provocarile, loe analizez si daca imi convin le accept, cu mare bucurie...!
Zic: Domnul sa va binecuvinteze! si sper sa ma vad cat mai curand cu prietenii in tara!

vineri, 6 mai 2011

(2) Principii in relatiile dintre tineri.

1. Spalati "carpele" in familia ta.

Vin probleme, greutati, incercari, ispite, caderi; nu deveni o victima!, nu te plange la altii, nu spune taina ta altora, rezolvati problemele intre voi, nu in casa vecinului, sau in alta parte, cercetand cauzele problemei, cautand solutii si actionand pentru binele amandurora.

2. Gelozia darama.

Gelozia este o boala. Intotdeauna efectele geloziei sunt: furia, certurile, violenta, etc. (Proverbe 6:34-35).
Sunt multe cauze din care se activeaza aceasta gelozie, sunt multe situatiile in care poti deveni suspicios, pierzi increderea in partener, iar aici apare gelozia.
Biblia condamna aceasta stare.(Proverbe 6:34-35).

3. Intotdeauna visam sa fie bine, sa avem o viata buna, sa avem o familie perfecta, dar, necazurile nu ne ocolesc, au scopul lor in viata noastra. Cum actionezi in momentele grele?
Alearga la Dumnezeu, spune-I Lui problemele tale, necazurile tale, pentru ca El promite ca ne ajuta, ca ne ridica, si ca are un scop cu viata noastra.

4. Actoria

Pana nu demult credeam, ca actorii sunt doar in filme, dar am avut ocazia sa-i intalnesc chiar in functii precum lideri in grupuri de lauda si inchinare, predicatori.
Actorii mimeaza tot, sunt doar marionete, figuranti, problema este ca se ascund foarte bine in spatele mastilor pe care le poarta si indeplinesc foarte bine rolul in care joaca.
Cu actorii e foarte greu sa lucrezi, sunt foarte sfinti in viata publica, nu te jignesc niciodata, totdeauna sunt de acord, dar problema este ca te sapa din spate, fara sa iti dai seama.
Atentie! Aveti grija la prieteni, la parteneri, daca iti faci prieten, un actor, vei avea sansa de a fi dezamagit cand nu te astepti, cand ti-e lumea mai draga, vei descoperi ca ai fost inselat, ca era lup cu masca de oaie, ca avea doar masca frumoasca, ca a fost un actor. Domnul sa ne pazeasca!

5. Pana unde pot sa merg?

Este foarte periculoasca viata traita la extreme. Fugi intotdeauna de asta, si Pavel ii scrie lui Timotei (2 Timotei 2:22), sa fuga de poftele tineretii, sa nu umble la extreme, pe margini, ci pe mijlocul cararilor neprihanirii (Proverbe 8:20). Fa-ti semne mari de exclamatie, fa-le mari, coloreaza-le in culori vi, si aseaza-le la extreme, nu te apropia de ele, curiozitatea in acest caz, nu este buna. Domnul sa ne ajute!

6. Cand pot sa ma casatoresc?

Multi crestini vor fi de acord ca cea mia importanta decizie este alegerea sau respingerea lui Isus Hristos ca mantuitor, iar a doua, este alegerea partenerului de viata.
In societatea moderna, casatoria nu mai este considerata sacra si permanenta, concubinajul, legaturile temporare, separarile si divortul, sunt acceptate liber, ca parte a vietii moderne.
Prin contrast, crestinii sunt constienti de caracterul permanent al casatoriei, cel putin in teorie.
Cand pot sa ma casatoresc?
Cand exista dragoste, iar ca dragostea profunda sa persiste si sa creasca, trebuie sa existe o relatie bazata pe sacrificiu, altruism, asa cum este descrisa dragostea agape in 1 Corinteni 13.
Oamenii se casatoresc pentru multe alte motive, decat dragostea. Aceste motive sunt diverse, dar sunt centrate pe ideea trebuintelor fundamentale.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

(1) Principii in relatiile dintre tineri (relatii de prietenie, cunoastere)

Intotdeauna mi-a placut sa fiu un tanar cu principii. E foarte bine sa iti cladesti viata si caracterul pe principii, daca sunt si biblice, e si mai bine.
Am obervat ca oamenii cu principii, sunt oameni de valoare.
Vreau sa scriu aici, cateva principii in legatura cu o tema destul de grea, dar traita de toti, (imi pare rau ca vad destui tineri, intra cu disperare in relatii, fara avea principii, granite sau un tel...)

1. Cautati partener de aceeasi credinta cu tine.
Unde iti cauti partenerul? La biserica? sau in alte locuri? Daca il cauti la discoteca, se va comporta, va vorbi, va actiona ca cei de acolo.
Pavel le scrie celor din Corint, cu privire la acest principiu:"Injugarea la un jug nepotrivit, atrage consecinte nenumarate si nedorite."
Cunosc cateva cazuri, din acestea, dar se poate vedea ca, binecuvantarea este departe;

2."Nu pune pret pe tine, fa pe celalat fericit"
Egoismul face si azi multe ravagii in lume.
Este foarte important sai iti faci partenerul fericit, prin comportamentul tau, prin vorbirea ta, prin actiunile tale.
Cand vrei sa fi fericit, fericeste pe cel de langa tine, fericirea lui, va fi si a ta.

3.Investeste timp.

Imi povestea un tanar nu demult ca dupa o relatie de aproape 8 luni, s-au despartit, curiozitatea mea, l-a impins sa imi spuna ca nu investea timp in relatie, muncea multe ore, nu avea timp si pentru relatie, asadar lipsa timpului a daramat relatia.
Acorda timp partenerului, iesiti impreuna, vorbiti despre visurile voastre, despre telurile voastre.
Cunoaste aspiratiile partenerului, visurile, dorintele lui, ceea ce ii place, ceea ce nu ii place, felul cum se comporta, cum actioneaza in momentele mai dificile, etc.

4. Increde-te in partener

Este foarte adevarat, ca in societatea asta, este foarte greu s amai ai incredere in cineva. Societatea te invata sa fi suspicios, sa minti, sa nu te increzi nici macar in tine, dar intr-o relatie de cunoastere pre-maritala, este nevoie de incredere in partener.

5."Respecta si vei fi respectat."

Este important sa-ti respecti partenerul, sa fi afectuos, sa respecti dorintele celuilalt, arata interes pentru visele lui, pentru aspiratiile lui, dar asta nu inseamna sa le transformi intr-o lege, doar de comun acord, daca sunt in conformitate cu voia lui Dumnezeu, si sunt realiste.

Urmeaza: (2)"Spalati "carpele" intre voi doi.
                     Gelozia darama
                     Cum ationezi in momentele grele
                     Actoria
                     Pana unde pot sa merg?
                     Cand pot sa ma casatoresc...?

                                                                                                    Eutih Hurezan

vineri, 15 aprilie 2011

Tinerete...(poezie)

Ma pregateam azi pentru predica de duminica, si am ramas uimit, sa gasesc o poezie pe care am compus-o in urma cu aproximativ 2 ani, care se numeste:"Tinerete"

¨Tinerete, cu flori si biletele de iubire,
Cu trandafiri, si liliac, si iasomie.
Cu vestede-amintiri nemasurate,
Cu clipe splendide si minunate.

Apusuri de soare si amintiri,
Zambete, imbratisari, intalniri,
Amagire, naivitate, placere,
Iluzii, imaturitate, durere.

Vise desarte, promisiuni uitate,
Prietenii si iubiri furate,
Cadouri, iesiri necugetate,
Dorinte si aspiratii ratate.

Provocari neacceptate,
Impulsuri nemasurate,
Oferte expirate
Alegeri neinspirate.

Incerc sa te pastrez tot vie pe pamant,
In fiecare zi din viata, iti compun,
Un cantec dulce, si un vers frumos.
O melodie lina, si-un roman duios.

Dar...si tu treci mai repede ca vara,
Si vine toamna umeda si rece.
Nu mai e mult pana ajunge primavara.
Si uite timpul cat de repede se duce.

Ce pot sa-ti spun o tie tinerete?
Poate vreo soapta, poate un cuvant.
Privesc pribeag, cum intru-n batranete,
Si nu am, zile multe pe pamant.

                             "Tinerete" - Eutih Hurezan - 23 iulie 2009

marți, 8 martie 2011

8 martie

Ma aflu in camera rece, vantul sufla rece peste oras, am iesit putin pana la magazin azi-dimineata, dar ploaia rece si deasa, m-a obligat sa urcu repede in camera.
M-am gandit la ceea ce inseamna mama, la ceea ce semnifica iubirea ei, alinarea de la pieptul ei, mangaierea ei duioasa, mi-au dat lacrimile...
Desi sunt departe de casa, si norii plumburii s-au asternut puternic pe cerul Murciei, pastrez vii, amintiri ce nu se vor uita niciodata, cu si despre mama mea.
Stiu si cred ca in spatele unui barbat puternic, sta o femeie si mai puternica.
Vreau sa transmit un gand cald si frumos, tuturor mamelor, doamnelor, si domnisoarelor: Speranta si implinire in suflet. bucurie in inima. La multi ani! Eutih

duminică, 6 martie 2011

Falimentar

Sunt aici, am bani in buzunar, sunt sanatos, incerc sa imi cumpar o masina buna, casatorit, tata a doi copii, am unde sa locuiesc, cu socrii si cumnatii ma inteleg bine... Slujesc in biserica, copiii sunt cuminti, mai predic cateodata...
Locuiesc in centrul orasului, cu vecinii de scara ma inteleg...
Dar...dar...sunt...falimenar!
Paradoxal, dar este adevarat.
Recunosc, ca merg la biserica din obisnuinta, cu pastorul ma inteleg bine, mai vine cu noi la fotbal, si nu pot sa-l refuz, daca ma pune sa sluujesc in biserica.
Cu sotia n-am probleme, face cum zic eu...
Copiii stiu ce inseamna cureaua din pantaloni.
Socrii si cumnatii, sunt perfecti, nu i-am vazut de doi ani, n-am nimic cu ei.
Fratii din biserica sunt foarte draguti, ma cunosc bine, nu prea isi fac de lucru cu mine, si chiar daca incearca, ii refuz categoric.
Stiu, sunt prizonier, sunt in puscarie, intemnitat, pentru ca i-am facut pe multi sa sufere, i-am ranit, mi-am batut joc de sentimentele lor.
Uneori, as vrea sa fiu eliberat, alteori nu. Imi place aici. Este cald si bine, afara e frig, nu vreau ca fata sa imi fie brazdata de gerul de dincolo de zid, nu vreau sa fiu aratat cu degetul. E mai bine aici.
Uneori, duc dorul tatalui meu, a fratelui meu, vreau sa ma intorc acasa, sa simt dragostea lor, sa pot sa mai simt miresmele florilor, si a ierbii recent cosite, sa pot sa umblu pe potecile pe care umblam in tinerete, sa pot sa musc din merele pe care le aveam in beci, sa pot sa mananc dulceata aromata de capsune. Mi-e dor...
Dar, sunt intemnitat, iar lanturile sunt reci.
Sunt falimenar, si nimeni nu ma mai iubeste, sunt gol, sunt rece, sunt murdar, nu stiu sa mai zambesc, sunt flamand de iubire.
Vreau sa ies...sa fiu liber...Se poate oare???
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Aceasta este povestea unui om falimentar, poate fi si a ta! Nu vrei sa iesi? Chiar se poate!!!
Eutih Hurezan

joi, 17 februarie 2011

O noua provocare

Imi cer iertare ca, in ultima perioada nu am mai postat aici nimic, sper sa ma revansez. Multumesc lui Dumnezeu pentru Harul Lui, pentru purtarea Sa de grija, pentru ca rasare soarele in fiecare dimineata pentru noi, pentru ca stelele si luna, ne vegheaza somnul...Multumesc.
Stiu ca am un Dumnezeu, care muta muntii, care trece peste nori, ca sa vina in ajutorul nostru, si pot sa imi dau seama ca, in fiecare zi, noi, cat si societatea noastra are tot mai multa nevoie de Dumnezeu.
Aici, unde m-am mutat recent, am avut bucuria sa gasesc oameni ai lui Dumnezeu, o biserica in reforma, si ma bucur ca pot sa fiu integrat in proiectele lor.
Multumesc echipei de lauda si inchinare: Cornel, Dany Groza, Biana si Maria Pojar, Lavinia Capata si Samy Dib.
Multumesc fratelui Nelu Molnar, pastor in biserica "Betel" din Quintanar de la Orden, multumesc  pentru provocarile dumneavoastra.
Multumesc familiei Flonta Adi si Tabita, multumesc familiei Budescu Catalin si Liliana, Danny, Estera, Dodo, Ion, nea Marin, Sorin, Costel, Mihai, Mario, Iosif, Daniel Cocis, si restul echipei...
Doresc sa fiti motivati sa va rugati, deoarece " Un tanc de cea mai inalta tehnologie, poate fi infrant, un avion de lupta, cel mai sofisticat, poate fi doborat, DAR UN CRESTIN CARE SE ROAGA, NU POATE FI INFRANT NICIODATA".(Eutih Hurezan)
Fiti binecuvantati si sanatosi. Eutih Hurezan

joi, 6 ianuarie 2011

Ziua Regelui

Veneam aseara de la munca, camioane pline de copii, aruncau pe strazi bomboane, am ramas uimit, vazand un copil, care, vazandu-ma a luat un pumn de bomboane, si l-a aruncat in directia mea, colegii se amuzau pe chestia asta, dar gandul meu a zburat departe...departe...
Eu am un rege, nu-l cheama Juan Carlos, ci Dumnezeu...
Ii multumesc ca, arunca in fiecare zi bomboane spre mine, nu uita niciodata.
Mare fiesta aici, bomboane pe jos (evident si culegatori de bomboane), prime, felicitari, urari, etc, toate astea pentru un rege pamantesc.
Cum ai reactiona de ziua Regelui tau?
Ce daruri I-ai oferi, stiind ca in fiecare dimineata iti vin bomboanele din partea Lui?
Scriam aseara in jurnal ca: "Predandu-ti viata in mana lui Dumnezeu, te eliberezi de cea mai mare povara, POVARA PURTARII DE GRIJA.""
Asadar, ce-i oferi Regelui tau???
Eutih Hurezan.