Falimentar

Sunt aici, am bani in buzunar, sunt sanatos, incerc sa imi cumpar o masina buna, casatorit, tata a doi copii, am unde sa locuiesc, cu socrii si cumnatii ma inteleg bine... Slujesc in biserica, copiii sunt cuminti, mai predic cateodata...
Locuiesc in centrul orasului, cu vecinii de scara ma inteleg...
Dar...dar...sunt...falimenar!
Paradoxal, dar este adevarat.
Recunosc, ca merg la biserica din obisnuinta, cu pastorul ma inteleg bine, mai vine cu noi la fotbal, si nu pot sa-l refuz, daca ma pune sa sluujesc in biserica.
Cu sotia n-am probleme, face cum zic eu...
Copiii stiu ce inseamna cureaua din pantaloni.
Socrii si cumnatii, sunt perfecti, nu i-am vazut de doi ani, n-am nimic cu ei.
Fratii din biserica sunt foarte draguti, ma cunosc bine, nu prea isi fac de lucru cu mine, si chiar daca incearca, ii refuz categoric.
Stiu, sunt prizonier, sunt in puscarie, intemnitat, pentru ca i-am facut pe multi sa sufere, i-am ranit, mi-am batut joc de sentimentele lor.
Uneori, as vrea sa fiu eliberat, alteori nu. Imi place aici. Este cald si bine, afara e frig, nu vreau ca fata sa imi fie brazdata de gerul de dincolo de zid, nu vreau sa fiu aratat cu degetul. E mai bine aici.
Uneori, duc dorul tatalui meu, a fratelui meu, vreau sa ma intorc acasa, sa simt dragostea lor, sa pot sa mai simt miresmele florilor, si a ierbii recent cosite, sa pot sa umblu pe potecile pe care umblam in tinerete, sa pot sa musc din merele pe care le aveam in beci, sa pot sa mananc dulceata aromata de capsune. Mi-e dor...
Dar, sunt intemnitat, iar lanturile sunt reci.
Sunt falimenar, si nimeni nu ma mai iubeste, sunt gol, sunt rece, sunt murdar, nu stiu sa mai zambesc, sunt flamand de iubire.
Vreau sa ies...sa fiu liber...Se poate oare???
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Aceasta este povestea unui om falimentar, poate fi si a ta! Nu vrei sa iesi? Chiar se poate!!!
Eutih Hurezan