Bun venit!

Spune-mi pe ce blog esti, ca sa-ti spun cine esti!

luni, 29 noiembrie 2010

Ganduri

Uneori, viata isi arata coltii, care sunt mari, galbeni, uneori rosii, si foarte ascutiti.
Uneori, trebuie sa ne luam inima in dinti, trebuie sa strabatem munti de impotrivire, vremea naprasnica desprinde crengi care lovesc puternic trupurile noastre tremurande...
Ma gandeam zilele astea, si imi rasuna tot mai clar, versul unei cantari compuse si interpretate de Chris, care spune astfel:"Pe-aceasta planeta, eu nu-mi pot gasi nici-un loc", mi-am dat seama ca eu nu sunt de-aici, ca detin doar viza de flotant, iar destinatia trenului meu, e Cerul!
Indiferent de furtunile ce incearca sa ma faca sa ma intorc inapoi, ma bazez pe Harul lui Dumnezeu, pe resursele Lui.
Uneori decidem gresit, iar consecintele nu ne place sa le suportam, dam vina pe Dumnezeu, este greu sa ne insusim vina, sa recunoastem falimentul.
Multumesc enorm Domnului, pentru momentele in care Ma face sa inteleg ca nu sunt nimic, ca nu pot sa biruiesc si sa merg inainte fara El.
Ma gandesc la clipele cand imi voi deschide aripile, cand voi zbura, cand durerea nu se va apropia de mine, cand lacrimile vor fi sterse de mana Lui, cand coltii nu por avea puterea sa ma rapuna, cand crengile nu ma vor mai afecta, cand ma voi desprinde de tot si de toate...Ma gandesc la asta, si astept cu nerabdare ziua aceea!
Binecuvantari! O zi binecuvantata! Fiti sanatosi! Eutih

joi, 25 noiembrie 2010

Ganduri...

Ma bucur ca pot sa scriu aici, din nou...
In ultimul timp, sunt uimit cum unele lucruri s-au intamplat in viata mea, cu  rapiditate cosmica.
Aici, fiind la munca, in prima zi, am avut o experienta, nu tocmai placuta.
Imi pusesem ceva sa mananc, si un caine ratacit, se infruptase cu chiftele mele...ma obligase sa muncest o dupa-masa intreaga, cu un iaurt si o mandarina in stomac. Se mai intampla...
Eu credeam ca in Spania, caini sunt doar in curte...:D
M-am atasat aici, dar deja imi e dor de prietenii de-acolo...Sper sa ne vedem cat mai curand!
Ma bucur ca pot tine legatura cu voi...si ocupati un loc special in inima mea!
Ma bucur sa locuiesc cu oameni speciali pentru mine!
Multumesc ca ma sustineti in rugaciune, si Domnul sa va rasplateasca!
Va pregatesc o supriza aici, sper ca o sa va placa!
Pana atunci...Domnul cu voi! Ramaneti pe aproape!
Eutih

luni, 15 noiembrie 2010

Portrete de farisei

Fariseismul, este o religie sobra, ceremoniala, cu fast. Publica.
Fariseilor le place sa fie vazuti facand milostenie, facand rugaciuni pe la colturile strazilor, le place sa fie respectati, adorati, iar mandria si falsul sunt principalele caracteristici  ale personalitatii lor.
Fariseii au mai multe fete, se pliaza perfect in orice situatie, uneori sunt foarte greu de demascat, le place sa iasa in fata, sa ia cuvant la orice sedinta de comitet, sa ridice in slavi pe cel ce are puterea in mana.
Cand este vorba de o schimbare, unii dintre farisei, fac orice sa nu se faca nimic, sunt stanci de beton, asa s-au nascut, asa mor, altii se poticnesc in orice, in tobe, in acordioane, in predici, in liderul de lauda si inchinare, toti sunt o princina de poticnire pentru el, chiar si unele pasaje din Biblie, fusta prea scurta, baticul sau banderola de pe cap, decolteul, gulerul, cravata (apropo, mi-a fost dat sa cunosc un astfel de fariseu, care, cu cativa ani in urma, predica impotriva nasilor, iar anul trecut l-am vazut nas la o nunta).
Fariseilor le place sa puna greutati pe frati, insa ei le incalca, sunt un fel de paparazii, urmaresc pe fratii si surorile care pacatuiesc, pentru ca mai apoi sa isi hraneasca constiinta, ca sunt mai sfinti.
In Matei 23, Isus ii mustra pe farisei, deoarece ei inchideau oamenilor Imparatia cerurilor, paradoxul e ca, nici ei nu intrau in ea, dar nici pe cei ce vroiau sa intre, nu ii lasau sa intre, erau un fel de graniceri.
Cand intalnesti un "foarte" sfant, pazeste-te. Cel ce face pe sfantul, de obicei nu este. Solomon zice in Eclesiastul 7:16: "Nu fi prea neprihanit...ca sa nu te pierzi singur".


Am descris cateva portrete de farisei, ei sunt mereu prezenti prin bisericile noastre, pazeste-te de ei. Iar daca randurile de mai sus, te infurie, inseamna ca esti fariseu. Schimba-te! Azi!
Eutih Hurezan.

vineri, 5 noiembrie 2010

Cartea Legii

Zilele acestea, mi-am framantat "placutele", ca sa postez ceva aici, m-am gandit la multe, dar cel mai relevant, si clauzit fiind, am ales sa scriu, despre Cartea Legii, despre momentele in care Dumnezeu trebuie sa puna un imparat de 8 ani, peste Iuda, care sa dea porunca pentru dregerea Casei Domnului, despre Hilchia, despre Cartea Legii, plina de praf, etc.
In 2 Imparati 22, Biblia relateaza despre un caz, rar intalnit atunci, neintalnit azi, datorita faptului ca, nimeni nu-si pune un administrator cu varsta de 8 ani, nimeni nu gaseste Biblia sub dulap (deoarece noi avem intotdeauna deschisa pe masa), intotdeauna toti stiu unde se gaseste aceasta Carte a Legii, nu trebuie sa vina un Hilchia sa o gaseasca, dar totusi...
Dupa un imparat care intra in paine la 22 de ani, dupa regulile de-atunci, ajunge Iosia imparat la varsta de 8 ani, care se remarca prim viziunea sa, da porunca pentru dregerea Casei lui Dumnezeu, iar marele preot, Hilchia, gaseste o carte, pe care Safan logofatul, o citeste in auzul imparatului Iosia.
Ajunge telecomanda dupa o intamplare nefericita, sub sau dupa pat, facem orice sa o recuperam, insa nu facem la fel si cu Cartea Legii
Am ajuns sa ne hranim din alte izvoare, am ajuns sa punem mai mare pret pe telecomanda, decat pe Biblie, iar urmarile se vad: biserici tot mai goale, cineva nu o avut ce face si a compus versuri prin care ne solicita sa ridicam mainile spre cer, dar cum sa le ridicam??? Mainile tot mai pline de telecomenzi, si de poveri nenumarate, desaga e tot mai plina de gunoaie, si Biblia ajunge iar sub sau dupa pat, si Dumnezeu trebuie sa trimita iar un Hilchia sa iti gaseasca Biblia.
Imi dau seama pe zi ce trece sa am ajuns farisei, ne place mult sa vorbim, si ne oprim la atat, asadar, programez aici, OFICIAL, postarea urmatoare, daca Domnul ajuta, sub denumirea de "Potrete de farisei", inspirata din lucrurile pe care le observ, cat si din cartea "Memoriile lui Eutih" a fratelui Petru Lascau.
Acum la final, iti cer doar atat, cheama pe Hilchia sa gaseasca Cartea Legii, apoi pe Saman logofatul, sa ti-o citeasca, nu cumva sa parasesti fotoliul comoditatii si sa te ridici de pe perna mandriei.


Eutih Hurezan