Puterea "Cuvantului"

Ma bucur, si cred ca, cuvintele din Isaia 61:10, ma cuprind tot mai mult, iar Habacuc 3:18, exprima pozitia acestui proroc, fata de ziua de maine, pozitie pe care ar trebui sa o avem si noi, in fiecare zi, in fiecare moment.

Ma gandesc acum la pretul platit, pentru ca, Biblia, sau Cuvintul lui Dumnezeu, sa ajunga in casele noastre, sa-l putem tine in maini, sa-l putem avea in inima, si zi de zi, cei din jur, sa vada trairea noastra conform Cuvintului lui Dumnezeu.

Cred, si stiu cateva cazuri concrete in care Biblia, a fost mijocul prin care Dumnezeu a schimbat vietile oamenilor.

Am auzit unii frati, chiar de dupa amvoanele bisericilor, spunand, ca nu e importanta cunoasterea Cuvintului lui Dumnezeu, ba chiar, induc in eroare, atatia oameni, atatia frati, atatea surori, care in unele momente aleg, un film bun, o telenovela buna, sau altceva de felul acesta, lasand deoparte Cuvintul lui Dumnezeu, lasand deoparte, rezolvarea problemelor lor, puterea pe care o da Cuvintul, sau vindecarea prin Cuvint(Ieremia 8:22).

Cred ca citirea, cat si memorarea, apoi trairea, sunt la fel de importante pentru vietile noastre.

Intoarce cu mine in Ioan 5:39, unde Ioan scrie astfel:"Cercetati Scripturile...", apoi in Isaia 34:16 "Cautati in cartea Domnului si cititi..." si Osea 4:16 "Poporul meu piere din lipsa de cunostinta...".

Vedeti, importanta Cuvintului lui Dumnezeu?, nu te mira ca esti tot bolnav(Ieremia 8:22), nu te mira ca roadele lipsesc, nu te mira ca ai probleme, nu te mira ca nu poti sa suferi pe cei din jur, ca nu poti sa ierti, etc.

Ne miram, cum de, Domnul rosteste cuvinte aspre, sa fim sinceri, Dumnezeu nu are ce sa laude in noi... va spun eu, pentru ca nesocotim binecuvintarile Lui, pentru ca NU ascultam glasul Domnului (Deut 28:15), asadar sa nu ne miram ca nu suntem ascultati (Ieremia 5:25).

Iar la final, vreau sa amintesc, necesitatea IMPLINIRII CUVANTULUI (Iacov 1:22-25)

Asadar, vreau ca Dumnezeu sa faca vindecarea fiicei poporului lui Dumnezeu, vreau sa punem mainile pe Scripturi, citind, memorand, traind, ca la venirea Lui, sa fim gasiti vrednici de Imparatia Lui, spor la citit si la memorat, bafta la trait! - Eutih, iti suna si tie...Domnul sa ne ajute! Fiti binecuvintati si sanatosi! Eutih Hurezan

101 ani...

S-a nascut pe 24 martie 1909 in Bucuresti...

In anul 1936, la varsta de 27 de ani, se converteste la credinta crestina, printr-o experienta dramatica si profunda, asemeni lui Saul din Tars...

In urma acestei experiente, Richard Wurmbrand isi pune intreaga viata in slujba lui Cristos si semenilor.

A petrecut 14 ani in temnitele comuniste din Romania pentru credinta in Domnul Isus.

In 1965 este nevoit sa paraseasca tara si se stabileste in Statele Unite, unde depune marturie in fata Senatului american, despre ororile regimului comunist din Romania.

Inspirat si calauzit de Duhul lui Dumnezeu, intemeiaza misiunea mondiala "Vocea Martirilor - Isus pentru lumea comunista", cu filiale in peste 50 de tari. Misiunea lucreaza pretutindeni in lume, in tarile unde crestinii sunt persecutati.

Vreme de 40 de ani, Richard Wurmbrand a calatorit in intreaga lume, propovaduind Cuvantul lui Dumnezeu, inaintea a milioane de oameni si vorbind despre frumusetea si suferinta Romaniei.

Este autorul a peste 20 de carti de o valoare exceptionala: "Cu Dumnezeu in subterana","Torturat pentru Cristos","Umpleti vidul","Daca zidurile ar putea vorbi","Marx si Satan", etc, dintre care unele sunt traduse in peste 70 de limbi.

Este cel mai tradus autor roman din toate timpurile.

In 1990 revine in tara, dupa 25 de ani de exil fortat.

A sarutat pamantul romanesc si s-a dus la mormantul tortionarilor sai pentru a le depune cate o floare.

A avut drept deviza in viata indemnul biblic:"Sa ne iubim unii pe altii".

A fost numit "apostolul Pavel al veacului al-XX-lea".

A trecut la cele vesnice la 16 februarie 2001, la varsta de 92 de ani.

Acum la final, cateva citate ale lui Richard Wurmbrand...

"Nimeni, nici chiar Dumnezeu, nu are o bâtă destul de mare ca să mă gonească de la El. L-aş iubi chiar dacă El m-ar ucide. Crede în Hristos şi iubeşte. Aceasta este destul. Să nu accepţi nimic în plus ca fiind de prima importanţă: nici dogme, nici ritualuri, nici legi sau condiţii fixate de anumite organizaţii. Numai să iubeşti! Iubeşte chiar dacă nu eşti iubit!".

"Omul caută o relaţie autentică cu Dumnezeu dar, pentru că voinţa Sa, atitudinea şi gândurile sale ne sunt necunoscute, noi tremurăm la fiecare pas ca nu cumva să le nesocotim. Această frică dispare doar atunci când trecem de la relaţia cu Dumnezeu la posesia Sa".

"Biblia este o stranie şi tăcută mângâiere a Miresei de către Mire. Ea conţine cuvinte şi capitole întregi a căror valoare n-o vede nimeni. Dar tocmai în aceasta constă valoarea lor. Dacă o mireasă citeşte pasionată un roman interesant, plin de detalii atractive şi înfrumuseţat de un stil minunat, mirele rămâne nemângâiat. Dar în Biblie sunt capitole întregi de genealogii nesfârşite şi liste de nume. Lectura lor te plictiseşte şi pui cartea deoparte".

"Interiorul nostru este Hristos, Cel pe care hinduşii îl numesc comoara florii de lotus. Bătălia trebuie câştigată în interior".

Ingrijorarile...(1)

Cred ca toti stim ce este o ingrijorare, si ma refer aici la starea de neliniste, de tulburare pe care o simti cand nu poti sa dormi, si trebuie sa spun ce inseamna ingrijorare pentru un copil de scoala generala, intrebandu-l ce inseamna ingrijorare pentru el, mi-a raspuns cat se poate de serios:"Frate educator, ingrijorare inseamna atunci cand, vin acasa cu nota 5 la romana", imi spunea un copil la scoala duminicala.

Asadar, am observat prima actiune a noastra in fata problemei, este sa ne ingrijoram, si o facem cand calatorim, cand meditam, cand vorbim, cand luam micul dejun, la cafeaua de dimineatza, la cumparaturi, noaptea cand ar trebui sa dormim si cel mai trist e ca ne ingijoram si la repetitiile pentru cor, in timpul predicii, sau cand citim postarile astea de pe blog.(nu stiu de ce isi mai pierd astia vremea sa tot scrie aici...)

Azi veneam cu unul dintre cumnatii mei spre Zalau, si ii spuneam parerile mele despre ingrijorare, si ii spuneam ca nu ma mir ca fratii dorm in biserica, probabil una din cauze este calitatea deosebit de slaba a predicilor, dar cred ca una din cauze este ingrijorarea si ma refer aici la noptile albe, la oboseala acumulata si la sforaiala pe scaunele confortabile din biserica.

Desi avem promisiunea lui Dumnezeu ca ne poarta de grija, noi tot ne ingrijoram pentru probleme minore, ingrijorare de la copiii pana la marginea gropii.

Cred in Dumnezeul care ne transmite prin Petru, prin Psalmi, ca se ingrijeste de noi, ca lucreaza, ca ii pasa de noi, de cele mai mici probleme ale noastre, si ce e mai trist e ca in ingrijorarile noastre ne ingrijoram si pentru altii, iar tinem la ingrijorari ca la ceva de valoare... Eutih Hurezan

Urmeaza partea urmatoare...

Ganduri despre 8 martie

Insemnatatea zilei, o gaseam ieri, intr-un ziar local, scria despre facerea femeii, cine i-a zis pentru prima data femeie, si multe altele...

Am vazut flori nenumarate, ciocolata la fel, si cred ca voi femeile sunteti pretuite de catre noi, am auzit si barbati plangandu-se de criza financiara, sau spuneau ca femeile nu merita atentia lor.

Nu pot sa nu amintesc,ce-mi zicea un frate scump, ieri, intrebandu-si fiica, ce sa cumpere pentru sotia lui, mie zicandu-mi: - E bine de tine, ca tu nu ai stres, cu flori, cu de-astea.I-am dat dreptate, dar cred ca totusi, trimitandu-va un mesaj cu un "La multi ani", m-am cam scos, desi pe de alta parte nu cred ca e asa.

Aseara, deplasandu-ma spre bradet, aproape singur in autobuz, ma uitam pe geam si observam atat de multa alergatura, cupluri imbratisate, flori, fete in grupuri de doua sau de cinci, pribegeau in zona centrala, si iar cred ca voi femeile sunteti pretuite de catre noi.

Priveam ieri, o fata de 11-12 ani, cu doua tablouri in care, intr-un cadru specific primaverii,cu ghiocei, iarba verde, flori, era dansa, zambind. Am intrebat-o ca, de ce are doua tablori, si nu unul, ea spunandu-mi ca cel mai frumos e pentru mama ei, apoi celalalt e pentru bunica ei.

Mi-a placut acest gand al ei, si mi-am zis ca este un gest frumos. Domnul sa va binecuvinteze pe voi femeile...

Dupa cateva felii de pizza, si dupa cateva table de rummy, am mers sa joc si putin fotbal, iar ca seara sa se incheie perfect, am cam pedalat pe jos de la Vila President, impreuna cu doi prieteni, fiind tarziu autobuzele nu mai circulau...

Cred ca 8 martie ramane pentru toti, ziua femeii, si zic iar acum la final: Domnul sa va binecuvinteze, pe voi femeile.Va doresc multa Primavara in suflet si pe chip. Sa fiti iubite si stimate la cel mai inalt nivel, asa cum meritati oriunde si oricand.(Ce-am face noi, fara voi...?)

Eutih Hurezan

Bucuresti

Pe 28 februarie, am participat la un congres pe tema politica in Bucuresti, la Casa Poporului, fiind fascinat de imensa cladire...

Am pornit sambata la ora 21 din Zalau, si am ajuns la Bucuresti dupa ora 4 dimineata, langa mine o doamna trecuta de 45 de ani, dormise mai bine de jumatate din drum, iar acum o priveam cum doarme fara nici o grija, pe scaunul de langa mine, in parcare.

Eu, auzisem de talharii care se produc in Capitala, oricum, sora-mea mai mare si mama, imi spusesera sa am grija, insa, tot nu puteam adormi, asteptam din moment in moment acei "baieti cu musteata si palarie" sa apara si sa ia soferul la intrebari, mai ales ca nu eram "de-al lor", si masina neinmatriculata in Bucuresti.

M-am uitat la sofer, dormea, la femeia de langa mine, dormea, pe scaunul din fata mea, un domn de aproximativ 45 de ani, dormea dus, langa el, un director al unei firme, sforaia fara nici-o grija, doar eu, adolescentul de 19 ani, asteptam sa se intample ceva, mai ales ca stateam chiar langa geam.

M-am uitat iar la sofer, auzisem ca are experienta mare, si am hotarat sa dorm, am zis repede o rugaciune, am pus haina spre geam, m-am facut cat de cat confortabil si am adormit.

Dimineata, doamna de langa mine, m-a trezit, deoarece trebuia sa ne primim portia de cafea, sa mancam si apoi sa mergem la congres, dar eu m-am speriat tresarind.

Cei din microbus, s-au amuzat de mine, povestindu-le frica mea cu privire la aflarea mea in Bucuresti.

Atunci mi-am adus aminte ca nu am zis Domnului despre frica mea.

Aproape ca adormisem pe scaunul confortabil din sala unde ne aflam, cand s-a ajuns la finalizarea discutiilor si actiunilor de-acolo, terminandu-ne misiunea pentru care am plecat in "Micul Paris",scriind chiar o scrisoare lui Dumnezeu, pe care o sa o postez mai incolo, ne-am si intors spre casa, multumindu-ma ca am vazut cea mai mare cladire din Europa, si a doua din lume dupa Pentagon, pentru ca am schimbat cateva cuvinte cu "Piedone" si am vazut pentru prima data Bucurestiul.

Mi-a placut foarte mult, Valea Oltului, e incredibil de frumoasa, cat si orasul Sibiu.

Cand am ajuns aseara la Zalau, I-am multumit Domnului pentru protectia Lui, pentru Dragostea Lui, si pentru ca a fost cu mine pe tot parcursul deplasarii...