Toamna...

Era toamna, frigul ameninta orasul de la poalele Mesesului, iar merele gutui se pregateu de a fi culese.
Era o toamna destul de calda, contrar inimilor cetatenilor.
Se anunta un mare concert in oras, un mare artist de muzica folk, urma sa ajunga peste cateva zile in oras, biletele, erau puse in vanzare, forfota mare la Casa de Cultura din oras.
Eu, ma pregateam de ultimul an de liceu, si asteptam cu nerabdare vara.
Priveam alene de pe o banca din parc, cum frunzele ruginii se desprind din copaci, si purtate de vant, se astern pe pamantul rece.
Cuprins de melancolie am reusit sa ma ridic de pe banca singuratica si sa culeg una din aceste frunze.
Era construita perfect, cu venele pline de seva, cu materialul lucios, de culoare maronie, era perfecta...
Asteptam concertul, deoarece ma consider o fire melancolica, iar muzica folk, cred ca ma caracterizeaza cel mai bine.
Priveam pribeag, cum o bunicuta, de mana cu nepotica ei, trecea prin fata bancii pe care stateam, si ii spunea o poveste, o poveste de demult, cu zane si imparati renumiti, m-am gandit ca, e greu sa iti faci timp pentru ceilalti, e greu sa iti faci timp sa ii asculti, dar asculta pe cei din jur, inainte de a dori sa fi ascultat.
Ma gandesc uneori ca, suntem si noi doar niste frunze, inmugurim, ne dezvoltam, crestem, dar vine ziua cand ruginim, suntem pregatiti?