Era o zi de toamna, era rece afara, si mama ma tinea de mana spre drumul spre casa, nu a scos niciun cuvant, iar eu stiam ca trebuie sa primesc pedeapsa.
Am ajus acasa, unde masa era pusa, ciorba mea preferata de cartofi zacea aburinda pe masa, numai buna de mancat.
Mama mi-a spus o poveste din copilaria ei, cum bunicul a reusit sa treaca peste o problema financiara, mai apoi ajungand cel mai instarit om din regiune.
Terminasem de mancat, mama a luat tablita mea si mi-a aratat cum se fac liniutele, apoi nenumarate carlige, am invatat in acea zi ca pot, chiar daca primele liniute semanau a spirala, am invatat sa incerc, am invatat sa lupt, doar asa voi putea sa ma impun intro lume arida, neprimitoare.
Tata era foarte bucuros vazand tablita, recastigase speranta ca intro zi voi fi un copil normal.
La varta de 17 ani, munceam in ferma tatalui meu, nesperand sa mai merg la scoala dupa colegiu, dar a intervenit mama: - Nu mai poti merge mai departe? reorganizeaza-ti prioritatie! totul este posibil, doar vointa iti trebuie! Incearca, nu ai nimic de pierdut!
Am continuat scoala militara, invatand de la mama sa nu ma las, am ajuns general in armata SUA, mai apoi comandant suprem al trupelor aliate din Europa in cel de al doilea razboi mondial, mai apoi chiar comandant suprem NATO in 1951.
Mi-am incercat sansa in politica, iar in 1953, la 63 de ani, am fost ales presedinte SUA.
Cand am intrat in functie, am spus americanilor ca, am fost investit in functie datorita mamei mele, datorita incurajarilor ei, apoi datorita votului lor de incredere.
Chiar in momentul in care esti descurajat, dezamagit, alungat sau parasit, nu uita: Ia-o de la capat! Este ceva mai bun pentru tine! chiar daca ai ales gresit, reorganizeaza-ti prioritatile, si mergi inainte! Se poate! Succes!''
Dwight D. Eisenhower
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu