Nemultumirea (1)

Traim intr-o lume greu de multumit, nimic nu ajunge, conturi grase, sanatate, loc de munca, si multe valori pe care le avem, si tot nu suntem multumiti...

Casa nu e destul de mare, masina pare cam veche, hainele astea tare demodate, biserica e prea spirituala, nu pot face ce vreau eu, nu am bani destui, prietenul/prietena nu ma intelege, si mereu si mereu povestind cu tineri, sau tinere, rar gasesti o persoana multumita, eu am gasit, dar foarte putine...

Si prin nemultumirea asta, ajungem la imprumuturi in banca, neintelegeri intre frati, boli psihice, spitale, zeci de bilete de rugaciune pentru noi la biserica, munca la nesfarsit, ingonararea vietii vesnice si a lui Dumnezeu, si multe altele de felul acesta.

Ma gandesc acum, la zeci de cazuri, in care milioane de oameni, asteapta (uneori in zadar) cisterna cu apa, pachete de mancare, se moare pe capete din cauza foametei, si noi o ducem bine, frigidere pline, camari pline, paine si apa din belsug, si culmea: SUNTEM NEMULTUMITI!.

Ma intreb eu, daca am detine un oras intreg, am deveni mutumiti? Cred ca nu, ne-ar mai trebui inca unul, asa ca, fuga la BCR, credit cat mai mare, sa vada vecinul ca am mai mult ca el.

Apare concurenta! Eu am Dacia, el are Opel, fac ce pot si imi iau bmw, el are casa in cel mai bun loc din oras, eu fac ce pot si imi iau doua, si asa concuram pana la adanci batraneti(in cazul in care ajungem acolo), si lasam in urma noastra datorii adanci, o viata nefericita, ruina, oboseala, framantare, si cred ca cel mai trist ar fi ca la batranete, vecinul sa ne intreaca:D.

Concuram ca la maraton, lipsim de la biserica, de familie nu mai avem timp sa ne ocupam, fiindca trebuie sa fim cei mai tari...

Ne nastem cu gandul de a fi primi, murim cu deznadejdea unei vieti dedicate concurentei, ducem in groapa, esecul concurentei, si ne infatisam inaintea lui Dumnezeu, cu pumnii goi, lasand in urma noastra toata agoniseala, toata truda, tot ceea ce am strans, precum spune versul unei cantari:"...De lucrul tau, altul se va bucura...", ignorand scopul nostru pe pamant.

Trebuie sa fim primii, daca nu e asa, suntem nemultumiti, iar nemultumirea are urmari foarte grave in viata noastra! Exista pericolul de a pierde pe cei dragi, a pierde viata vesnica, ocaupandu-ne cu lucuri care pier, ignorand lucrurile vesnice.

" Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig./Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam nimic din ea." (1 Tim 6:6-7). Domnul sa ne ajute sa intelegem acest lucru, multumindu-I pentru toate lucrurile...

Eutih