Doua urme de pasi

Ma bucur sa pot scrie dupa un timp iar aici pe blog...

Vreau sa scriu despre o experienta traita cu o saptamana si jumatate undeva sub cerul liber, in noapte impreuna cu un bun prieten...

Era duminica seara, Inchinarea de la biserica se terminase, afara zapada proaspata si am luat decizia de a medita putin "in taina pe camp"(Genesa 24:63), asadar am decis impreuna cu prietenul meu, am urcat pe un deal sa meditam, sa povestim si in final sa ne rugam!

Imi place foarte mult meditatia, si din pricina ei, au iesit la suprafata multe maxime regasite in postarile de-aici, si altele sunt doar pe foaie si in inima!

Asadar, am urcat povestind, am meditat, si la final ne-am inaltat glasul spre cer, implorand pe Tatal, sa dea raspuns cererilor, rezolvare problemelor si vindecare ranilor noastre!

Cerul desi innorat aproape tot, era de o frumusete rara, zapada proaspata si adierea unui vant slab, ne-a facut sa sorbim din prezenta Lui langa noi!

Mi-au placut in mod special acele urme de pasi pe zapada praspata asezata peste intregul sat, asadar aceasta postare se numeste:"Doua urme de pasi", erau ale mele si ale prietenului meu. Desi doar doua urme de pasi, Dumnezeu era prezent prin zapada proaspata, prin adierea vantului, si la intoarcere spre casa am auzit cursul micului paraias, desi afara era inghetzat!

Iti recomand sa experimentezi si tu aceste lucruri in viatza ta! Meditatia are rostul ei, lasa "captatorul de unde" si computerul si fa precum Avram, numara stelele(Geneza 15:5).

Domnul Isus se retragea noaptea in munti si se ruga, asa ca ai un exemplu, defapt, Iarta-ma, trebuie maine sa mergi la scoala, si nu iesi afara noaptea(asa mi-a zis o persoana cu ceva timp in urma) si in + este inca frig afara.

Fiti binecuvintati si sanatosi! Eutih Hurezan