Sarbatori binecuvantate

Imi e tare greu sa pot sa exprim starea mea...

Multumesc bisericii ¨Filadelfia¨ din Malaga, la voi ma simt acasa!

Recunosc, am tanjit dupa concerte de sarbatori, desi am avut si aici parte de unul.

Vreau pe aceasta cale sa transmit tuturor prietenilor, tuturor cititorilor blogului: ¨Sarbatori binecuvantate¨ si ¨An nou binecuvantat¨.

Ramaneti pe aproape! Eutih.

Printre randuri...

Sunt aproape Sarbatorile, concerte, refrene de colinde, predici despre Nasterea Domnului, clopotei, brazi, lumini, leduri, cadouri, etc.
Pregatim prajituri, curatim casele, muncim pana la extenuare, geamuri curate, casele incalzite...
Afara o femeie gata sa nasca, bate la poarta noastra, cautand un loc de gazduire.
Noi, prea ocupati, trebuie sa vina baiatul din Spania, fata din Portugalia, sora de la Timisoara, si nu mai avem loc.
Femeia pleaca, si in tot orasul acelasi raspuns: Nu avem loc!
Suntem prea ocupati, trebuie sa profitam de zilele libere, sa ne odihnim, sa ne infruptam cu bunatatile pregatite cu aceasta ocazie.
Din radio-casetofon, rasuna tot mai obsesiv:´´Doar intr-un grajd cu animale, patut din paie i-au facut...´´
Suntem plini de noi insine, incat sa mai patrunda acest refren in inimile noastre.
Urmeaza anul nou, rasfoim carnetele cu datornici, facem bilantul, precum negustorul de la magazinul de la colt, dar oare noi nu suntem datori???
Ne place sa se uite lumea de jos la noi, ne place sa fim sus, insa, cel smerit primeste intaietate inaintea lui Dumnezeu.
Trebuie sa ne facem bilanutul in fiecare zi, sa vedem cum si unde am gresit, iar apoi sa indreptam greselile.
Desi sunt departe de tara mea, cred din toata inima ca, pot avea si aici Sarbatori fericite, si asta, doar cu Isus in inima!
Tremur la gandul, unei sarbatori fara Isus, tremur la pasul facut fara Isus, tremur la gandul ca un an este considerat ratat, prin faptul ca nu-l incepi si-l sfarsesti fara Dumnezeu.
Doresc tutuuror Sarbatori fericite, si daca vrei sa fie asa, I-al pe Isus in casa Ta, nu-l lasa ca colinde tot orasul!
Binecuvantari! Eutih

Ganduri

Uneori, viata isi arata coltii, care sunt mari, galbeni, uneori rosii, si foarte ascutiti.
Uneori, trebuie sa ne luam inima in dinti, trebuie sa strabatem munti de impotrivire, vremea naprasnica desprinde crengi care lovesc puternic trupurile noastre tremurande...
Ma gandeam zilele astea, si imi rasuna tot mai clar, versul unei cantari compuse si interpretate de Chris, care spune astfel:"Pe-aceasta planeta, eu nu-mi pot gasi nici-un loc", mi-am dat seama ca eu nu sunt de-aici, ca detin doar viza de flotant, iar destinatia trenului meu, e Cerul!
Indiferent de furtunile ce incearca sa ma faca sa ma intorc inapoi, ma bazez pe Harul lui Dumnezeu, pe resursele Lui.
Uneori decidem gresit, iar consecintele nu ne place sa le suportam, dam vina pe Dumnezeu, este greu sa ne insusim vina, sa recunoastem falimentul.
Multumesc enorm Domnului, pentru momentele in care Ma face sa inteleg ca nu sunt nimic, ca nu pot sa biruiesc si sa merg inainte fara El.
Ma gandesc la clipele cand imi voi deschide aripile, cand voi zbura, cand durerea nu se va apropia de mine, cand lacrimile vor fi sterse de mana Lui, cand coltii nu por avea puterea sa ma rapuna, cand crengile nu ma vor mai afecta, cand ma voi desprinde de tot si de toate...Ma gandesc la asta, si astept cu nerabdare ziua aceea!
Binecuvantari! O zi binecuvantata! Fiti sanatosi! Eutih

Ganduri...

Ma bucur ca pot sa scriu aici, din nou...

In ultimul timp, sunt uimit cum unele lucruri s-au intamplat in viata mea, cu  rapiditate cosmica.

Aici, fiind la munca, in prima zi, am avut o experienta, nu tocmai placuta.

Imi pusesem ceva sa mananc, si un caine ratacit, se infruptase cu chiftele mele...ma obligase sa muncest o dupa-masa intreaga, cu un iaurt si o mandarina in stomac. Se mai intampla...

Eu credeam ca in Spania, caini sunt doar in curte...:D

M-am atasat aici, dar deja imi e dor de prietenii de-acolo...Sper sa ne vedem cat mai curand!

Ma bucur ca pot tine legatura cu voi...si ocupati un loc special in inima mea!

Ma bucur sa locuiesc cu oameni speciali pentru mine!

Multumesc ca ma sustineti in rugaciune, si Domnul sa va rasplateasca!

Va pregatesc o supriza aici, sper ca o sa va placa!

Pana atunci...Domnul cu voi! Ramaneti pe aproape!

Eutih

Portrete de farisei

Fariseismul, este o religie sobra, ceremoniala, cu fast. Publica.
Fariseilor le place sa fie vazuti facand milostenie, facand rugaciuni pe la colturile strazilor, le place sa fie respectati, adorati, iar mandria si falsul sunt principalele caracteristici  ale personalitatii lor.
Fariseii au mai multe fete, se pliaza perfect in orice situatie, uneori sunt foarte greu de demascat, le place sa iasa in fata, sa ia cuvant la orice sedinta de comitet, sa ridice in slavi pe cel ce are puterea in mana.
Cand este vorba de o schimbare, unii dintre farisei, fac orice sa nu se faca nimic, sunt stanci de beton, asa s-au nascut, asa mor, altii se poticnesc in orice, in tobe, in acordioane, in predici, in liderul de lauda si inchinare, toti sunt o princina de poticnire pentru el, chiar si unele pasaje din Biblie, fusta prea scurta, baticul sau banderola de pe cap, decolteul, gulerul, cravata (apropo, mi-a fost dat sa cunosc un astfel de fariseu, care, cu cativa ani in urma, predica impotriva nasilor, iar anul trecut l-am vazut nas la o nunta).
Fariseilor le place sa puna greutati pe frati, insa ei le incalca, sunt un fel de paparazii, urmaresc pe fratii si surorile care pacatuiesc, pentru ca mai apoi sa isi hraneasca constiinta, ca sunt mai sfinti.
In Matei 23, Isus ii mustra pe farisei, deoarece ei inchideau oamenilor Imparatia cerurilor, paradoxul e ca, nici ei nu intrau in ea, dar nici pe cei ce vroiau sa intre, nu ii lasau sa intre, erau un fel de graniceri.
Cand intalnesti un "foarte" sfant, pazeste-te. Cel ce face pe sfantul, de obicei nu este. Solomon zice in Eclesiastul 7:16: "Nu fi prea neprihanit...ca sa nu te pierzi singur".


Am descris cateva portrete de farisei, ei sunt mereu prezenti prin bisericile noastre, pazeste-te de ei. Iar daca randurile de mai sus, te infurie, inseamna ca esti fariseu. Schimba-te! Azi!
Eutih Hurezan.

Cartea Legii

Zilele acestea, mi-am framantat "placutele", ca sa postez ceva aici, m-am gandit la multe, dar cel mai relevant, si clauzit fiind, am ales sa scriu, despre Cartea Legii, despre momentele in care Dumnezeu trebuie sa puna un imparat de 8 ani, peste Iuda, care sa dea porunca pentru dregerea Casei Domnului, despre Hilchia, despre Cartea Legii, plina de praf, etc.
In 2 Imparati 22, Biblia relateaza despre un caz, rar intalnit atunci, neintalnit azi, datorita faptului ca, nimeni nu-si pune un administrator cu varsta de 8 ani, nimeni nu gaseste Biblia sub dulap (deoarece noi avem intotdeauna deschisa pe masa), intotdeauna toti stiu unde se gaseste aceasta Carte a Legii, nu trebuie sa vina un Hilchia sa o gaseasca, dar totusi...
Dupa un imparat care intra in paine la 22 de ani, dupa regulile de-atunci, ajunge Iosia imparat la varsta de 8 ani, care se remarca prim viziunea sa, da porunca pentru dregerea Casei lui Dumnezeu, iar marele preot, Hilchia, gaseste o carte, pe care Safan logofatul, o citeste in auzul imparatului Iosia.
Ajunge telecomanda dupa o intamplare nefericita, sub sau dupa pat, facem orice sa o recuperam, insa nu facem la fel si cu Cartea Legii
Am ajuns sa ne hranim din alte izvoare, am ajuns sa punem mai mare pret pe telecomanda, decat pe Biblie, iar urmarile se vad: biserici tot mai goale, cineva nu o avut ce face si a compus versuri prin care ne solicita sa ridicam mainile spre cer, dar cum sa le ridicam??? Mainile tot mai pline de telecomenzi, si de poveri nenumarate, desaga e tot mai plina de gunoaie, si Biblia ajunge iar sub sau dupa pat, si Dumnezeu trebuie sa trimita iar un Hilchia sa iti gaseasca Biblia.
Imi dau seama pe zi ce trece sa am ajuns farisei, ne place mult sa vorbim, si ne oprim la atat, asadar, programez aici, OFICIAL, postarea urmatoare, daca Domnul ajuta, sub denumirea de "Potrete de farisei", inspirata din lucrurile pe care le observ, cat si din cartea "Memoriile lui Eutih" a fratelui Petru Lascau.
Acum la final, iti cer doar atat, cheama pe Hilchia sa gaseasca Cartea Legii, apoi pe Saman logofatul, sa ti-o citeasca, nu cumva sa parasesti fotoliul comoditatii si sa te ridici de pe perna mandriei.


Eutih Hurezan

Razboiul spiritual

In momentul in care, te intorci la Dumnezeu, incepi un razboi. Despre acest razboi vreau sa scriu aici cateva lucruri.

Pavel scrie celor din Efes, cateva lucruri despre acest razboi spiritual (Efeseni 6).

Uneori, am vrea sa luptam si noi, ne ascutim sabiile, fratele a avut un cuvant de mustrare pentru mine, sora m-a neglijat, si ne pregatim "cornitele", iar cand se iveste prilejul de a ne intalni cu cei care ne deranjeaza somnul in biserica, nu tine caietul cand cantam la cor, cand, cand, cand...si de sub blana de oaie, se ivesc cativa colti, si apare blana de lup.

Pavel scria celor din Efes, si sta scris si pentru noi, impotriva cui trebuie sa luptam, si ce fel de arme trebuie sa folosim, deci deschidem la Efeseni 6.

12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanirilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.

 Armele de lupta

Mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incalatate cu ravna Evangheliei pacii, scutul credintei, coiful mantuirii si sabia Duhului.

  deci armele acestea trebuie sa le detinem, pentru a lupta in acest razboi spiritual.

Cred ca cea mai importanta arma pe care trebuie sa o detinem este "cunoasterea dusmanului", deoarece, prin cunoasterea lui, putem sa aflam planul de actiune, prin asta blocandu-i ofensiva.

Trebuie remarcat ca acest duel, nu se termina niciodata egal, nu e fotbal, intotdeauna exista un invingator si un invins. Celui care castiga acest duel, nu i se face statuie, dar la cap ii se aseaza o cruda minciuna:"Aici odihneste robul Domnului..."

Satan nu face niciodata vreun compromis, el stie cum si cand sa actioneze, nu se da deoparte intimidat de doctoratele in teologie, de diplomele noastre nici de pasapoartele dilpomatice.

Facand cel mai mic compromis iti periclitezi sansele de a invinge.

Un singur exemplu vreau sa dau aici: Balaam

In Numeri 22, Balac, imparatul Moabului, trimite oameni la Balaam, pentru a blestema pe poporul lui Dumnezeu, Balaam, asculta in prima faza de Dumnezeu, dar apoi face un compromis.

In versetul 32 scrie:"drumul pe care mergi, este un drum care duce la pierzare, inaintea Mea".

Imi doresc sa luptam, avand armele corespunzatoare, fara compromisuri, si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa iesim INVINGATORI!!!Domnul sa ne ajute!

Eutih