Santa Klaus Iohannis

doar o parere...

     E frig, Pro Tv anunta ultimele rezultate ale alegerilor de ieri, iar eu vreau sa impartasesc cu dumneavoastra parerea mea despre candidatii pentru Cotroceni.
 N-am putut vota cu Monica Macovei, pentru simplu fapt ca-i divortata, eu inca cred in valorile familiei.
 N-am putut vota cu Ponta, pentru misoginismul sau, pentru atacurile asupra lui Iohan privind religia, nu zic nimic de anticampania dusa in saptamanile trecute.
 Cu Udrea n-am putut vota, pe langa multele motive, mai e unul: e divortata!
 Tariceanu e la a cincea nevasta!
 Vine iarna, am votat cu Santa Klaus, nu de-alta, dar am promis asta sefului meu asutriac Gshweitl, constient fiind ca e ''raul cel mai mic''.

Single nou - Chris!

Buna, din nou!
Ma copleseste nostalgia si emotiile, aducandu-mi aminte de prima intalnire cu Chris:) Undeva in decembrie, pe un frig patrunzator, undeva la intrarea in Casa Radio din Cluj. Am fost impresionat ca aveam rezervate locuri in fata, ceea ce pentru mine a fost ''cireasa de pe tort''.
Copilarisem cu muzica lui, crescusem cu imaginea ''corabierului'' care istovit ajunge la mal, fiul risipitor care satul de atata ''amagire'' alege sa se intoarca acasa la Tatal iubitor. Ma dezvoltam cu imaginea ca ''dincolo de timp'' exista o lume pe care vreau sa o ating cu orice pret, desi pare ''imposibil'', prin puterea Lui toate sunt posibile! Poate uneori am nevoie sa privesc ''cu ochi de copil'' ca, rezolvarea la criza politica, financiara de care ne plangem mereu, este ''avem nevoie de Isus in Romania''. Toate astea trebuie sa vina dupa o ''Metamorfoza'' si traind liber sa ''las cantecul liber'' sa zboare spre cer. Cu gandul la zile insorite de primavara sa imi doresc sa ''fly'' spre tarmuri noi, Cantand ''Psalmi'', iar cand lumea de afara incearca mereu sa ma doboare, sa spun cu tarie:''mergem inainte''.

Vreau sa fiu gata mereu sa aduc Imparatului meu, ''Worship'', iar cand visele mele se naruiesc sa pot sa ''imprumut vise'', defapt asta e si ideea noului single ''Si ce!?...'', visul poate se naruie si nu nu trebuie sa facem din asta un sfarsit de lume, gasim altul pe drum. In lumea asta complexa, vom gasi mereu oamenii potriviti care sa ne ranesca adanc, dar si oamenii care sa ne lege ranile, sa ne zambeasca, sa ne dea imbratisarea vitala de a merge inainte! Oricum, la mine piesa asta e pe repeat!!!                                                                                            
                     
                                 http://www.youtube.com/watch?v=64E6qk0EW7c

Ce sarbatorim?

O lume plina de globuri, brazi peste tot, instalatii, led-uri, beculete si mosi, mosi cati vrem, craciunite cu fustite si Isus?
Isus nu e in iesle! A fost. Isus nu e un copil! A fost. Isus e in cer, privind omenirea cum duc acasa bradul, lumini, altii cozonaci si bere, altii pe drum spre Urgente cu crize de ficat si coma alcoolica.
Privilegiatii? Ei, care pun pe masa oferte ''imbietoare'', acum se fac bani!
Saracii? Noi care cinstim un mos, o traditie cu inimile seci, suflete goale si tinand strans banii in pumnii plini de desertaciune.
Isus a venit in iesle, umil, avand inima plina de iubire, compasiune pentru cei in nevoi. Isus a venit in cetatea cea mai saraca din tara. Isus a avut parte de mirosul respingator al unor animale trudite. Isus a invatat in pustie. Isus nu a avut masina. Isus a fost ispitit. Isus nu a avut facebook, nici S IV, nici laptop, nici BMW. Isus avea inima plina de dragoste. Isus ne-a oferit un exemplu cum sa traim pe pamant. Desi nu a blestemat, desi nu a respins, desi nu a barfit, desi nu a furat, desi nu a mintit, desi nu a amagit, desi nu alungat, desi nu a tradat, a venit in iesle si a fost rastignit pe cruce. Desi putea sa fuga de rastignire, a stat acolo cu gandul la noi, care avem si masini, si tehnologie si confort, parca ne-am departat de Sarbatorit! Ce sarbatorim? Craciunul? Implinirea Vremii, bradul, pe Maria? Nu cumva sarbatoarea ne-a atras atentia de la cel care merita toata atentia noastra? Nu cumva am uitat de Sarbatorit?

La multi ani, Romania!

Romania inseamna tara in care ne-am nascut, dar si coruptie.
Romania inseamna Rosia Montana, dar si fier vechi. Inseamna si credinta, dar mergem si la vrajitori.
Romania inseamna si fotbal, desi nu mergem ca CM. Romania inseamna si tradare. Inseamna si foame, dar si belsug. Romania inseamna totul pentru unii, iar pentru altii o simpla pubela. Tara noastra inseamna curaj, dar si frica. Romania inseamna victorie, dar si esec dureros. Romania inseamna speranta, dar si resemnare.
Romania inseamna altceva decat ce crede Basescu si Ponta. Romania poate insemna si Republica Moldova, dar si Insula Serpilor. Romania pot fii eu, dar poti sa fii si tu. Romania suntem toti! La multi ani, Romania!

Somnul

Cel mai dorit lucru din lume cand sunt obosit, e odihna. Un hamac, un pat moale, chiar si un loc unde sa pun capul, e binevenit.
Conduceam autocamioneta, incarcata cu 40 de familii de albine, dinspre Oradea spre Cluj, era ora 2 noaptea si in spatele meu era un camion, foarte obosit, ma luptam cu somnul, iar cand calcam linia de demarcatie dintre sensurile de circulatie, soferul camionului dadea flash-uri. Repede redresam masina si din nou aceeasi lupta cu somnul. Ce bine e sa avem cine sa ne atentioneze pericolele care apar in viata noastra zi de zi, dar in si in cea spirituala!
Trairile mele din ultimele saptamani, comentariile acide, rugaciunile unora, zambete, replici taioase, imbratisarile, minciunile, incurajarile, sfaturile si tot ce s-a intamplat, m-a trezit din somn! Exista riscul sa devin rece uneori, insa nu voi mai lasa pe nimeni sa fure visele.
Multi ma intreaba ce se intampla cu mine?
Am un singur raspuns: '' Ce vina are bucatarul pentru ceapa ta din shaorma?''

Ai o motivatie corecta pentru actiunile tale?

Pentru fiecare actiune a noastra, avem motivatii. Mereu stim sa ne motivam deciziile foarte bine, stim insa si infangerile celor din jur sa le motivam!

Am intalnit oameni pe care i-am invitat sa ma insoteasca intro parte si alta, si au declinat invitatia mea, motivand adesea lipsa chefului.

Exista motivatii gresite deseori in ceea ce facem, aici exista un risc foarte ridicat, asta ipotetic fiind fundatia pe care ne construim viata, relatiile si cariera, deoarece construind pe o fundatie fragila, si cladirea va fi la fel.

Mereu motivatiile noastre duc la convingerea colegilor  de munca sau de clasa, a pastorilor, sau conducerii organizatiilor carora suntem responsabili, ca am luat decizii corecte, insa o decizie corecta, trebuie sa vina dintro motivatie corecta.

Gigi si neoprotestantii

Multa lume a ramas impresionata de modul in care domnul George Becali, administreaza resursele financiare, sociale si chiar familiale.
Nu demult, in ziare aparea in mass-media, modalitatile prin care doreste sa isi casatoreasca fiicele.
Acest domn reprezentant al Romaniei in Parlamentul European, reusea sa iasa in evidenta doar prin absenteism.
Recent a intrat in familia politica a Uniunii Social Liberare, insa mutarea a stranit multe controverse, membrii  PNG Medis, dandu-si demisia si intrand in PDL. Recent a facut-o ''idioata'' pe doamna Monica Tatoiu, iar pe o jurnalista a asemanat-o cu ciocanitoarea Woody.
Dupa o luna in care a avut interzis la Tv, Gigi Becali a socat in direct la RTV! Video mai jos:

http://www.youtube.com/watch?v=DXHv74HkpfQ

reflectii...

Ma simt ciudat, si nu stiu exact de ce.
Politica sigur nu e de vina, zilele astea am auzit frecvent de Basescu, de Ponta, de demitere, de frauda, de amenintari, de Crin, de referendum, si cate si mai cate alte lucruri...
Sportul nici asa nu e de vina, Steaua a castigat, cu greu, dar a castigat, incep JO la Londra si chiar am sperante la bravii nostri romani.
Ce poate oare sa ma faca sa ma simt asa? Nu gasesc raspuns, insa cred ca alegerile din trecut, e paracetamolul si algocalminul de azi. Chelesc, dar nu cred ca de la casca de protectie pe care sunt obligat sa o port 10-12 ore pe zi, ci din cauza ca am unghiile mari, si ma scarpin des.
Zilele astea a inceput si o masea sa faca figuri, incat mi-am facut programare la dentist
Oamenii din jur, te mint mereu, ba ca nu au de munca, ba ca si-au inchis facebook-ul, ba ca sunt obositi si se pun la somn la 8 dupa-masa, si cate si mai cate minciuni gasesti la cei din jurul tau. Imi e greu sa ma obisnuiesc cu asta, si decat sa ma obisnuiesc asa, prefer sa ma scarpin incontinuare si sa raman fara par de-acum, asteptand ziua cand nu o sa mai port nici casca de protectie, iar cavoul sa ma desparta de lumea asta plina de mizerie.

simplu sau complicat?

Incomensurabila durere ma paste cand intru intro casa noua, mobila sofisticata, scaune tare ciudate, anumite lucruri pe care nu poti sa le intelegi, dar ele ne (de)servesc la starea dorita de cea mai multa lume si anume:CONFORT, si daca, dorim sa stim cu exactitate ce inseamna acest CONFORT, putem sa il definim cam asa: Totalitatea lucrurilor materiale care asigura o existenta civilizata, linistita, etc.

Cate nu facem noi pentru confortul nostru? Platim facturi cu multe cifre la gaz, apa, energie electrica, s.a.m.d.

Si nu mi se pare ceva rau, doar ca mi se pare ceva anormal sa imi complic viata (si asa-i scurta) cu lucruri complicate, pe cand as putea foarte bine sa traiesc simplu, linistit, insa noi cam am uitat cum e sa pui capul linistit pe perna si sa dormi linistit. Ne complicam vietile cu impresia ca vom fi ''cineva'', si ma gandesc aici la ideea fratelui Nelu Popelea, care spunea: ''Cineva casatorindu-se a devenit cineva, pana atunci se considera un nimeni, insa acum mereu sotia spunea: - Cineva, sa cumpere paine! - Cineva sa duca gunoiul!, etc.''

E greu sa traiesti simplu azi, e greu sa se descopere ca nu ai cont pe Facebook, e ceva anormal acest lucru, totusi mie mi se pare anormal sa dezvoltam comunicari pe retele se socializare, si cand ne intalnim fata in fata, rosim ca racul.

E foarte greu sa mai fim simpli, mai ales intro lume atat de complicata!Masa nu e buna daca nu are nu stiu cate impletituri, scaunul nu e bun daca nu are rasucituri, masina nu e buna daca nu are ceva complicatii.

E greu sa mai faci fata intrun hotel de lux, mai ales daca nu prea ai avut tangente cu asemenea lucruri, ba transpiri la geamul deschis, ba te frigurile la focul din semineu, si interesat ca mijlocul atator lucruri de pret, complicate, te trezesti ca tocmai draperia strica totul, sta agatata precum tabloul cu Ceausescu, prins numai intrun colt. Nu se pare ca e prea simplu sa fim complicati?

Prietenie adevarata?

Exista? Ce inseamna defapt? Cum se manifesta ea? Are reguli, principii, idei, cadre?

M-am intors!

Ma bucur ca pot sa ma intorc acasa! Ma bucur ca pot sa ma intorc la cei dragi. Va rog sa ma iertati ca am lipsit vreo 3 luni, dar m-am intors acasa! Acum, cand au aparut si florile ciresilor, asteptam cu nerabdare sa mananc aceste cirese, dar raman in suflet cu dezamagirea unei ninsori de 1 aprilie, care a venit nestingherita peste ciresii din gradina si in acelasi timp si peste inima mea.

M-am nascut la inceput de toamna, si am o fire destul de nostalgica, ieri am avut harul sa stau pe marginea marii, sa privesc cum valurile se sparg in tarm, dar totusi iubesc primavara. Iubesc copilaria mea in care stateam si priveam pe geam cum apar primele flori de cais, cu primele albine incep strangerea polenului, cum oamenii incep sa aranjeze gradinile si gospodariile.

Ma simt dator tuturor sa va multumesc ca si in lipsa mea ati vizitat acest blog si v-ati lasat si parerile la comentarii! Multumesc!

E primavara! Firele de iarba cresc sub privirea razelor solare. Norii adapostesc oamenii obositi de munca zilnica, iar copiii nu obosesc sa se joace in caldura zilei.

E primavara si totusi si in inima mea a reinviat speranta, privesc cu bucurie spre binecuvantari, cu incredere spre incercari, cu speranta spre florile de cires, si cu entuziasm spre roade!

Cat mai multe primaveri va doresc, pline de speranta, de nadejde, de bucurie, de implinire, de Dumnezeu!

Fiti binecuvantati!

Farisei! Piedici!

De mic copil, imi placea sa cant, imi aduc aminte si acum, primul cantec rasuna in biserica obosita, care totusi era atenta, mai ales ca, interpreta un copil.
Din frageda copilarie m-am confruntat cu probleme, de la povestea cu ''muzica clasica'', la ''interpretarea melodiilor ale caror compozitor este Chris''.
Era nepotrivit sa cant doar muzica pop, asa ca am introdus si putina ''populara'', apoi nu era bine, daca nu foloseam un instrument, am invatat la chitara, am luat-o de 2 ori cu mine in fata, apoi lipsea cineva, se aude mai bine doua voci, apoi imi sta mai bine intrun grup, dupa aceea, de ce nu conduc un grup de lauda si inchinare, si multe alte neajunsuri, am facut multe compromisuri in ideea de a multumii oamenii care ascultau, am ajuns sa cant in 3 grupuri diferite in acelasi program de inchinare, in plus sa si conduc lauda si inchinarea, pana intro zi, cand am lasat armele jos. Compromisurile de dragul unor oameni, te epuizeaza, te obosesc, te termina!
Am continuat sa slujesc in varianta solo, nefacand compromisuri sau preluand idei nebunesti ale unor oameni care aveau impresia ca sunt jucaria lor.
A venit o zi, cand mi-am rupt degetul inelar de la mana stanga, am renuntat la chitara, deoarece maniera doctorilor de a-mi repune degetul la loc, m-a ingrozit.
Am ramas sa cant, pentru Regele meu, cu degetul rupt, cu inima ranita de frati, cu sufletul rece de gheata din mainile oamenilor care ma salutau...
M-am intrebat des, daca nu sunt pe o cale gresita, daca nu am prieteni gresiti, daca influentele nu sunt cumva gresite, daca anturajul este negativ, si multe alte intrebari privind calea spre cer.
M-am gandit la modul in care poti sa cunosti daca esti pe calea cea buna, daca esti pe drumul bun, am gasit multe caracteristici, am gasit modalitati, iar una dintre ele mi-au confirmat din nou acest lucru, recent! ''Esti pe drumul bun, in momentul in care ai piedici si obstacole! Cand acestea lipsesc, pune-ti semne de intrebare'' (I.Molnar)
Privesc cumva din afara, fariseismul unora, doar ma numesc Eutih, si de la fereastra mea, se observa destul de perfect comportamentul din biserica, cat si cel de afara!

Din nou Craciun!

Mirosul cojilor de portocale ma fac sa tresar, multimea concertelor de colinde, ma fac sa imi dau seama ca se apropie ceva special, amintirile din serile colindelor pe meleagurile salajene, jocurile din serile petrecute in mijlocul tinerilor, mirosul prajiturilor cu nuca de cocos, mireasma carnatilor romanesti ce strabatea toata strada fac si mai melancolica starea mea dinaintea acestor sarbatori.
Imi aduc aminte de cozonacii proaspeti cu nuca sau mac, pregatiti de mama si surorile mele, imi aduc aminte de sentimentul trait in noptile de colindat, energia consumata nu se poate egala cu experientele traite uneori pe strazi pline de zapada, pe muzica melodioasa de acordeon si chitara...
Azi sunt aici, departe de prietenii in jurul carora am crescut, departe de chipul cald al parintilor, departe de clipele frumoase traite in mijlocul familiei de sarbatori.
Suntem amagiti ca vom fi fericiti cu o mie de euro pe luna, asa ca alegem sa muncim, sa muncim fara sa simtim din toata inima ca este Craciun, ca Isus a lasat cerul pentru noi.
Voi fi aici, de data aceasta! Tousi voi fi si acasa!...cu gandul si speranta ca, candva, ne vom intalni, iar dincolo de tot ce inseamna bani si averi, sunt gesturi de omenie, clipe de mici bucurii in familie, implinire sufleteasca si pacea pe care o da doar Isus de sarbatori.
Va doresc tuturor, Sarbatori fericite!, iar ca sa le ai, nu uita ca ai nevoie de Isus, in casa ta, in familia ta, in inima ta! Eutih

Umbrele trecutului se-astern furtunos, peste inima-mi sangerata, iar sufletul se zbate cuprins de incomensurabila povara a unei vieti sumbre. Pieptul strapuns de sageti pline de venin, steagu-i rupt, iar zidurile-s sparte!

M-ai crescut ca o mama, investind timp si sentimente, sa cresc, sa fiu cu o treapta mai domn...

Ai tremurat pentru mine, m-ai ajutat sa scriu, sa invat, sa fiu cineva, ca mai apoi, sa te bucuri slujindu-te o viata intreaga aici, si o vesnicie in cer...

M-ai ajutat la primii pasi, si-ai asteptat sa umblu pe calea trasata de Tine, dar...pasii mi-au alunecat pe cele mai netede locuri.

Ai pus o voce melodioasa in mine, in speranta ca voi canta numai pentru Tine, dar...salile de spectacol au aplaudat vocea-mi suava si blanda, ma rog sa nu mi-o iei, va canta numai pentru Tine!

Urechea mea, ai vrut sa asculte Vocea Ta, si iata, cate glasuri straine au penetrat undele ei...

Acum, sunt aici! Rece, alungat de pe banca pustie din gara, hainele-mi murdare indeparteaza oamenii, iar durerea din suflet nu se poate cantarii in cuvinte...

Am zidit ziduri, am pus capcane, sa ma apar cumva, nestiind ca Tu-mi esti turnul de scapare.

Am desconsiderat Iubirea Ta, cautand iubirea la containerul urii...

Am fugit de pacea ta, cautand pacea lumii, transformata-n razboi

Linistea ta nu mi-a placut, cautand linistea in cele mai zgomotoase locuri, intristandu-te la nesfarsit!

Azi sunt aici, nebagat in seama, murdar si flamand de iubire, lanturi grele imi atarna la maini si la picioare, facand imposibila transcendenta spre cer...

Am nevoie de Tine, vreau sa spargi in farame dorinta-mi de piatra, sa dezlegi mainile-mi obosite, sa dai lumina ochilor mei, sa te pot vedea...

Am nevoie de Tine, sa aduci mangaiere, si pace si liniste, am nevoie de vindecarea Ta...

Nu indraznesc sa ridic ochii spre cer, totusi primeste-ma ca argat, ca sluga, ca rob...lasa-ma sa ma ating de haina Ta...

Si chiar daca nu va mai rasari soarele, stiu ca ma voi incalzi, chiar daca nu va mai ploua, eu voi bea apa, chiar daca nu va creste grau, voi manca paine, pentru ca Tu esti Painea Vietii!!!

La multi ani, Romania!

Era o iarna foarte friguroasa, iar eu stateam cu nasul lipit de geamul rece, ascultam la radio, cantecele patriotice, interpretate de anumiti artisti.
Auzisem de cantarea Romaniei, de speranta Romaniei, de viitorul Romaniei, iar mai tarziu una dintre cele mai dragi doamne din viata mea, imi spunea deseori ca eu sunt viitorul Romaniei.
Pe 1 decembrie 2007, la Casa de Cultura a Sindicatelor, castigam primul premiu in cadrul ''Speranta pentru Romania'', interpretand cantecul ''Desteapta-te romane''.
Romania, este mama care ne-a dat viata, iar noi copiii ei, am promis ca nu-i vom murdarii acest nume!
Una dintre fazele care m-a facut rusinos ca sunt roman, s-a intamplat in Romania, undeva cu 2 luni in urma, cand, la un schimb valutar, am primit in plus 30 de lei, m-am intors inapoi, sa ii dau banii, iar doamna de acolo, a pus mana pe telefon, sa sune la televiziune, spunand ca, acest lucru se intampla foarte, foarte rar!
Am refuzat ca comunic cu cei de la televiziune, gandindu-ma ca, daca un caz ca acesta trebuie publicat, am ajuns destul de jos!
Romania este tara in care m-am format ca si slujitor, asadar, voi lupta pentru neamul meu! Oriunde as locui, inima de roman o sa bata in pieptul meu!
Romania este tara, unde locuiesc prietenii mei, unde sunt fratii mei, familia mea. Romania, te iubesc!, desi a trebuit sa imi iau hainele in geanta, si sa muncesc pentru niste oameni reci si ursuzi, departe de familia mea, departe de prieteni, dar aproape de Dumnezeu!
Romania, nu pot uita serile de vara in care jucam rummy, sau fotbal, nu pot uita serile de iarna, in care stateam langa soba, si ascultam povesti si colinzi fumoase!
Romania, multumesc pentru tot!

Modificare adresa de yahoo!!!

Cineva, foarte harnic, a reusit sa modifice parola mea, cunostintele mele in materie de informatica, nu m-au ajutat sa o recuperez! Cei care doriti sa tinem legatura, introduceti in lista de yahoo id-ul urmator: eutih

Cine a zis ca nu se poate?

''In clasa I, nu stiam face bastonase, nici nu se putea vorbi de litere sau cifre, dupa doua saptamani, invatatoarea mea, a renuntat la mine, a chemat-o pe mama mea la scoala, spunandu-i ca nu poate sa se ocupe de mine, sunt inapoiat mintal, si ca nu voi putea face vreodata scoala.
Era o zi de toamna, era rece afara, si mama ma tinea de mana spre drumul spre casa, nu a scos niciun cuvant, iar eu stiam ca trebuie sa primesc pedeapsa.
Am ajus acasa, unde masa era pusa, ciorba mea preferata de cartofi zacea aburinda pe masa, numai buna de mancat.
Mama mi-a spus o poveste din copilaria ei, cum bunicul a reusit sa treaca peste o problema financiara, mai apoi ajungand cel mai instarit om din regiune.
Terminasem de mancat, mama a luat tablita mea si mi-a aratat cum se fac liniutele, apoi nenumarate carlige, am invatat in acea zi ca pot, chiar daca primele liniute semanau a spirala, am invatat sa incerc, am invatat sa lupt, doar asa voi putea sa ma impun intro lume arida, neprimitoare.
Tata era foarte bucuros vazand tablita, recastigase speranta ca intro zi voi fi un copil normal.
La varta de 17 ani, munceam in ferma tatalui meu, nesperand sa mai merg la scoala dupa colegiu, dar a intervenit mama: - Nu mai poti merge mai departe? reorganizeaza-ti prioritatie! totul este posibil, doar vointa iti trebuie! Incearca, nu ai nimic de pierdut!
Am continuat scoala militara, invatand de la mama sa nu ma las, am ajuns general in armata SUA, mai apoi comandant suprem al trupelor aliate din Europa  in cel de al doilea razboi mondial, mai apoi chiar comandant suprem NATO in 1951.
Mi-am incercat sansa in politica, iar in 1953, la 63 de ani, am fost ales presedinte SUA.
Cand am intrat in functie, am spus americanilor ca, am fost investit in functie datorita mamei mele, datorita incurajarilor ei, apoi datorita votului lor de incredere.
Chiar in momentul in care esti descurajat, dezamagit, alungat sau parasit, nu uita: Ia-o de la capat! Este ceva mai bun pentru tine! chiar daca ai ales gresit, reorganizeaza-ti prioritatile, si mergi inainte! Se poate! Succes!''
                                                                                                                        Dwight D. Eisenhower

Eclesiastul 3

Toate isi au vremea lor(in timp), spunea autorul cartii Eclesiastul, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui(ca durata).

Faptul ca Solomon a folosit pozitii total opuse in numar de 14, iar ca a inceput cu nasterea si cu viata este foarte semnificativ.

Dupa ce a discutat despre ideea ca fiecare lucru isi are vremea ei, Solomon ridica problema valorii muncii omului, intrebarea presupunand acelasi raspuns trist, ca nu exista niciun folos in truda omului( 1:3, 2:11).

Planul lui Dumnezeu, este de nepatruns, orice lucru Dumnezeu il face frumos la vremea lui.

Solomon face observatia ca Dumnezeu a pus si gandul vesniciei in inima oamenilor, desi omul nu poate cunoaste lucrarile lui Dumnezeu...de la inceput pana la sfarsit.

Faptul ca ne putem bucura de viata, este un dar de la Dumnezeu.

Anticipand ca oamenii care nu pot intelege planul lui Dumnezeu, l-ar putea acuza pe El ca se poarta arbitrar, Solomon a prezentat caracterul planului lui Dumnezeu, Solomon a spus ca lucrarea lui Dumnezeu este eterna(tot ce face Dumnezeu, dainuieste in veci), perfecta(nu mai este nimic de adaugat sau de scazut 7:13). In spiritul acestui ultim aspect, Solomon s-a referit, asa cum a facut in 1:9( Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost).

Reactia pe care o asteapta Dumnezeu de la oameni este teama, reverenta si supunerea smerita( pentru ca lumea sa se teama de El).

Indicatoare

''Goneam spre Brasov, se inserase si ma grabeam sa ajung la prietenii mei, deoadata m-am trezit pe un drum ce se bifurca, am oprit masina, nestiind in ce parte sa iau, m-am uitat in dreapta, in stanga, drumurile pareau principale, lipsa unui indicator mi-a ingreunat mersul si mai mult. Am asteptat sa vina cineva sa intreb in ce parte s-o iau, m-am gandit apoi, ca noua barbatilor, nu ne sta in fire sa intrebam, alegem sa mergem inainte, desi uneori mai dam cu capul de cate un stalp. M-am gandit ce bine ar fi fost un indicator in aceasta bifurcatie, nu e exclus sa fi fost candva, dar cei cu clop mare si musteata, l-or fi dus la fier vechi. Trebuia sa predic la Codlea, nu primisem mesajul din partea Domnului, eram putin disperat, dar totusi nu ma dadeam batut.
Am ales sa ma rog putin, sa trimita Dumnezeu pe cineva sa ma scoata din incurcatura, sa imi trimita un mesaj pentru duminica, iar apoi gandul mi-a zburat la cartea Evrei, la capitolul 12, la versetul 13, care spune:''croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schioaptasa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat''.
Am primit mesaj pentru biserica din Codlea, am vorbit despre indicatoare, despre faptul ca suntem indicatoare, am provocat biserica sa se gandeasca la ce scrie pe indicatorul lor, spre ce indica, iar esenta mesajului meu, a fost ca sa-L lasam pe Dumnezeu sa scrie ''Cer'' pe indicatorul inimii noastre, a faptelor noastre, a inimilor noastre.
Am gasit drumul spre Brasov, dar mai intai a trebuit sa dau la o parte crengile unui copac, ca sa vad bucata de tabla pe care scrie Brasov, am ajuns cu o intarziere de 3 ore, desi din Sighisoara pana la Brasov sunt doar 118 km'' N.P.

Bogăție sau principii 2

Începu să citească, iar curiozitatea se așternu peste sufletul Nuriei, dorind să afle conținutul cărții despre care citise în scrisoare.
Rafael se trezește și pleacă la muncă, dar nu se poate concentra deloc, mintea este la carte, la bani.
Termină lucrul la ora șase, și trece pe la Maria Rodriguez, pentru a ridica cartea, hainele și banii.
Oprește mașina la intrarea in sat, și incepe sa citească:''...ferice de cel care tace in ceasul greu, ferice de cel care vorbește puțin și bine...nu batjocori pe nimeni, mai bine lasă-te batjocorit, pentru că Solomon scrie că batjocoritorul va suferi...'', închide cartea și începu să se roage.
In timp ce conducea pe strada principală, își aduse aminte de problemele pe care le are la locul de muncă, la faptul că se ințelege tot mai rău cu socra sa, și își planificase să se adîncească în conținutul cărții, să afle modul de trăire care place lui Dumnezeu și oamenilor.

                                                                           ...

Nuria își sărbătorise ziua de naștere, și se considera o femeie bătrană, mai ales că îmbrățișa un nepoțel voinic.
Rafael insă, își petrece zilele în garajul său, ba vopsind mașina, ba reparand biciclete sau televizoare.
(mai mult in cartea:''Binecuvantarea de a iubi'', disponibila curand...